Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință, s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină și a trăit în timpul domniei împăratului roman Diocletian.

Încă de tânăr a rămas fără tatăl său, care a murit mărturisind credința creștină.

Citește și: Poveste adevărată de Paşte, trăită de arhiepiscopul Calinic la Robaia

Împreună cu mama sa, se mută în Palestina. Urmează cariera militară, ajungând comandant în armata împăratului Diocletian. În anul 303, când împăratul a început persecuțiile împotriva creștinilor, Sfântul Gheorghe a mărturisit chiar înaintea lui Diocletian credința în Hristos.

După ce a fost supus la numeroase chinuri, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie.

Tot acum, au primit moarte mucenicească Glicherie, Valeriu, Donat, Terin și Alexandra, soția împăratului Diocletian, care trecuseră la credința creștină, după ce, pentru rugăciunile Sfântului Gheorghe, Dumnezeu a înviat un mort.

Și după moarte, sfântul s-a arătat făcător de minuni, fiind grabnic ajutător celor ce îl cheamă în rugăciuni.

Citește și: Pastorală de Ziua Învierii Domnului nostru Iisus Hristos

Evlavia creștinilor pentru Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se vede și astăzi în numărul mare de biserici și mânăstiri care îi sunt închinate, precum și prin numărul însemnat de oameni care ii poartă numele.

Peste un milion de români poartă numele Sfântului Mucenic Gheorghe, dar, pentru că în acest an praznicul acestuia, 23 aprilie, coincide cu Sâmbăta Mare, ei se pot sărbători în a doua zi a Sfintelor Paşti.