Caleidoscop

Liviu Rebreanu s-a împrumutat la bancă ca să-şi cumpere o vie la Valea Mare

Casa din Valea Mare-Argeş a fost pentru romancierul Liviu Rebreanu, prima lui proprietate reală, aşa cum consemna el însuşi în jurnalul său. La 9 iunie 1930, Rebreanu a cumpărat prin Banca Albina din Piteşti, care aparţinea ţărănistului Grigore Coandă, o vie de cinci pogoane la Valea Mare, cu 200.000 lei. Aici s-au născut romanele Răscoala, Jar, Gorila şi Amândoi. Simţindu-se un om al satului, în anul 1932, Rebreanu a strâns fonduri pentru restaurarea bisericii din localitate, construită la 1685. Cei peste 80.000 de lei au fost adunaţi prin câteva şezători culturale, dar şi de la oamenii de afaceri din Piteşti.

Sirena morii „Progresul” anunţa ora exactă la Piteşti

În 1918, Grigore Coandă, rudă cu celebrul inventator Henri Coandă, a fost  primul preşedinte al Partidului Ţărănesc din Argeş, şi deputat în primele legislaţii de după primul război mondial. El era patronul Morii Progresul, care îşi avea sediul în Târgul din Vale. La ora aceea, „Moara Progresul” era mecanizată şi reprezenta cea mai mare industrie din urbe. La ora şapte fix, când se schimba tura, sirena de la moară începea să urle, iar piteştenii îşi potriveau ceasurile cu exactitate.

Dramaturgul Alexandru Davila a fost şef de poliţie în Bucureşti

Alexandru Davila, fiul medicului Carol Davila, s-a născut la 12 februarie 1862, la conacul Goleştilor, veche reşedinţă boierească, din judeţul Argeş. Mama sa, Anica Racoviţă, era nepoata cunoscutului boier Dinicu Golescu. În liniştea conacului de la Goleşti, Alexandru Davila a scris drama istorică „Vlaicu Vodă”. Puţini ştiu că la 26 de ani, înainte de a deveni celebru în literatura română, dramaturgul a fost şeful poliţiei Sectorului de Galben, actualul sector 2 al Capitalei. Alexandru Davila nu a încasat prea multe solde, ca şef al poliţiei, pentru că nu îl ajuta „vocaţia”, aşa cum spuneau cârcotaşii vremii.

Boierii din Târgovişte au construit Cetatea Poienari

O legendă din veacul al XV-lea, despre Cetatea Poienari, transmisă din tată în fiu, spune că boierii din Târgovişte, speriaţi de asprimea domnitorului Vlad Ţepeş care trăgea în ţeapă tâlharii, leneşii şi trădătorii, s-au adunat în taină şi au pus la cale pieirea domnitorului. Ţepeş însă, aflându-le la timp uneltirea, şi-a trimis oamenii, chiar în ziua de Paşte, să-i aducă pe boieri cu neveste şi copii, pe jos până la Curtea de Argeş. Odată ajunşi, domnitorul le-a spus că a aflat că-i urzeau moartea şi le-a poruncit ca până în duminica Tomii, pe cea mai înaltă stâncă din Poienari să ridice o cetate. Boierii s-au apucat de lucru şi mulţi dintre ei au sfârşit în adâncurile prăpastiei, pradă vulturilor şi animalelor. Pe cei rămaşi în viaţă i-a iertat, socotind că s-au pocăit de rele şi s-au cuminţit.
(Informaţii selectate din “Piteşti-620,  memento” de Petre Popa. Rubrică realizată de Marius Ionel)