Dacă motivele pentru care România a fost timp de cinci luni de zile ţinta principală a aviaţiei Aliate sunt foarte bine cunoscute, nu acelaşi lucru se poate spune despre atacurile aeriene asupra judeţului Argeş şi mai cu seamă a aceluia din 6 mai 1944. Sumarul atac din 5 mai 1944 nu avea să fie, din păcate pentru noi, decât preludiul marelui raid din 6 mai 1944. Cvadrimotoarele americane decolate de la bazele lor din sudul Italiei, aveau ca ţintă prioritară pentru această zi oraşele Câmpina, Turnu Severin, Braşov, Craiova şi… Piteşti.
Doar două avioane americane doborâte
În oraş, alarma a fost dată la ora 10.45. Era zi de sâmbătă şi de târg totodată. Târgul se ţinea în zona numită Zăvoi, actualmente ştrandul oraşului, şi acolo aveau să fie numărate cele mai multe victime. Bombardamentul propriu-zis s-a desfăşurat în intervalul orar 11.45-12.00 de circa 80 de avioane cvadrimotoare, timp suficient pentru a da naştere celei mai mari drame a acestui oraş din istoria sa. Aşa cum avea să se constate ulterior, americanii nu au avut un obiectiv foarte bine stabilit, aşa că vor bombarda mai toate clădirile înalte din oraş, indiferent de instituţia pe care o găzduia, unitate militară, instituţie civilă ori spital. Pentru americani, atacarea Piteştiului a avut un preţ extrem de mic și anume două avioane doborâte la Suslăneşti și Topoloveni, fiind capturaţi 12 membri din personalul de bord al avioanelor. De cealaltă parte, preţul a fost enorm pentru o comunitate urbană aşa de mică cum era Piteştiul. În oraş au căzut circa 280 de bombe, „valul nimicitor” mergând de la liceul Brătianu şi până la depoul C.F.R. A fost lovită cu precădere partea centrală şi partea dinspre râul Argeş a oraşului și locul numit Zăvoi. Străzile cel mai greu lovite au fost Tudor Vladimerescu, cu toate perpendicularele, Sf. Vineri, Regina Maria şi Piaţa Episcopiei.
Distrugerile
Clasificând distrugerile clădirilor în funcţie de autoritatea de care era patronată se ajunge la rezultatul: unităţi militare afectate: Divizia a III-a Infanterie (avariată), Regimentul I Vânători (avariat), Legiunea de jandarmi (localul în parte avariat), Spitalul militar de Zonă Interioară nr. 116 (distrus), Cercul Militar (avariat); autorităţi civile: liniile gării Piteşti (distruse), localul gării, depoul de locomotive C.F.R. (pe liniile de cale ferată au căzut 18 bombe ele fiind întrerupte de la Uzina Electrică a oraşului şi până dincolo de depoul de locomotive.
A fost lovit şi podul peste râul Argeş din satul Bănănăi ce făcea legătura dintre Piteşti şi Goleşti, circulaţia restabilindu-se însă în 48 de ore), biserica Sf. Nicolae (distrusă în parte), şcoala primară C.F.R. (distrusă), dispensarul C.F.R. (distrus), cazarma gardienilor publici (avariată), abatorul comunal (distrus); Instalaţiile oraşului: conducta de apă spartă în foarte multe locuri (nefuncţională), lumina electrică (nefuncţională), telefoanele în oraş (nefuncţionale), cele interurbane reparate numai parţial. Clădiri şi întreprinderi particulare: fabrica Ţesătoria Română (parţial distrusă), atelierele Nicht (distruse), atelierele Schweitzer (distruse), case particulare complet distruse – 156, case parţial distruse – 163, case avariate – 250, case arse – 5, case nelocuibile din cauza avariilor uşoare – 256.
Bombardarea unui local al Crucii Roșii (actualul liceu Brătianu)
Două instituţii ale oraşului merită câteva menţiuni, iar primul care o merită cu prisosinţă este Spitalul militar de Zonă Interioară nr. 116 din incinta liceului I.C. Brătianu. Acesta fusese înfiinţat în data de 31 iulie 1941 conform Ordinului Marelui Cartier General, Eşalonul II, Secţia I cu nr. 105413/1941 şi funcţiona în două imobile: şcoala normală de fete (actuala Universitate) şi în internatul liceului Brătianu. În urma avizului primit din partea primarului Ion Steriopol (fost director la liceul I.C. Brătianu, profesor de limba şi literatura franceză) din 3 mai 1944, Societatea Naţională de Cruce Roşie se muta în internatul liceului Brătianu lăsând loc liber desfăşurării activităţii didactice în localul Şcolii Normale de fete. Aici a fost surprins de atacul americanilor, care sfidând orice moralitate au bombardat un local al Crucii Roşii. Ulterior, spitalul va fi mutat din Piteşti în comuna Vâlcele. Aripa liceului I.C. Brătianu care a fost distrusă la acest bombardament, va fi reconstruită în anul 1951 dar după un alt plan. Anul reconstrucţiei încă se mai poate vedea şi astăzi, în locul în care altădată era intrarea în acea aripă, având la exterior o scară aidoma celor trei existente în prezent în curtea interioară a liceului. Tot în incinta acestui liceu, cu ocazia refugiului, Inspectoratul şcolar al Regiunii Iaşi depozitase întreaga sa arhivă. Datorită bombardamentului din această dată, arhiva a fost în pericol de a fi distrusă în totalitate, dar numai datorită dârzeniei şi spiritului de sacrificiu, pompierii piteşteni au reuşit să o salveze. Dar istoria zilei de 6 mai pentru liceul I.C. Brătianu nu se încheie aici. Conform mărturiei prof. acad. Gabriel Ştrempel, director al Bibliotecii Academiei Române, în ziua de 5 mai 1944 refugiaţii transilvăneni, din care făcea parte şi domnia sa, aflaţi în incinta liceului Brătianu, au primit ordin să părăsească oraşul Piteşti şi să se întoarcă la Sibiu. Respectând întocmai ordinul primit, refugiaţii au părăsit Piteştiul, dar pe drum, mai exact în gara de la Piatra Olt, valuri de avioane inamice s-au repezit în picaj asupra trenului. Dacă asupra trenului nu a fost tras nici măcar un singur glonţ, aceleaşi valuri de avioane aveau să facă ravagii la Piteşti.
Concluzia acestui fapt este că dacă aceşti refugiaţi mai întârziau măcar o singură zi, nici unul nu ar mai fi fost în viaţă la sfârşitul zilei de 6 mai. Cea de-a doua menţiune se referă la Regimentul 1 Vânători unde au fost complet distruse sala de mese, bucătăria de vară şi grajdul de vite. Totodată au fost grav avariate pavilionul trupei (litera C), baraca demontabilă nr.1, grajdul de cai, spălătoria trupei, remizele de trăsuri şi barăcile fixe. Geamurile au fost sparte, ferestrele distruse, zidurile crăpate la pavilionul mare cu etaj, poligonul de zid pentru tragere redusă şi pavilionul litera I.
Populaţia devenită sinistrată în urma acestui eveniment număra 4.150 de oameni
Valoarea tuturor pagubelor ce nu formau obiective militare cauzate de aviaţia anglo-americană în ziua de 6 mai se ridica la 1.975.000.000 lei pagube imobiliare, 55.000.000 lei pagube mobiliare şi 65.000.000 lei pagube în mărfuri. Totalul pagubelor se ridica la 2.095.000.000 lei. Astfel, în urma bombardamentului asupra oraşului Piteşti au fost distruse total, parţial, avariate şi devenite nelocuibile din cauza avariilor uşoare 830 de clădiri, adică 18% dintr-un total de 4.500 de clădiri particulare şi de stat. Procentajul bombelor căzute pe obiectivele nemilitare, faţă de obiectivele militare dintr-un total de 280 de bombe aruncate asupra oraşului era de 2,8% căzute pe obiectivele militare şi de 97,2% căzute pe obiective nemilitare (case de locuit). Populaţia devenită sinistrată în urma acestui eveniment număra 4.150 oameni, adică 14% dintr-un total de 30.000 de locuitori. Concluzia desprinsă de autorităţi a fost aceea că bombardamentul nu a fost executat din punct de vedere militar, ci din punct de vedere al terorizării populaţiei. După 15 minute de bombardament, Piteştiul îşi număra victimele. Au fost înregistraţi 191 de morţi, dintre care 94 bărbaţi, 68 femei şi 29 copii. Din cei 94 bărbaţi ucişi 13 erau militari – un ofiţer, 2 subofiţeri şi 10 grade inferioare; au fost rănite 119 persoane, dintre care 40 bărbaţi, 60 femei şi 19 copii. Au fost pansate şi lăsate la domiciliu 453 de persoane. Sursa: aviatori.ro
0 Comentarii