Era îmbrăcat neglijent, iar când i-am remarcat privirea pierdută undeva spre infinit, am realizat că are serioase probleme psihice. Nu-i spun vârsta, nici cu ce s-a ocupat până la pensionare.
Mi-a declarat de cum a intrat în cabinet: „Să știți că mintea mea e plecată cu sorcova. Îmi place că aveți tablouri multe pe pereți. Cine vi le-a pictat? Am o mâncărime de piele de-mi vine să mă frec cu peria de scânduri”.
O vreme a vorbit coerent, dar pierdea firul ideilor, tăcea privind în gol, apoi bătea câmpii cu alte năluciri. Nu a terminat decât opt clase, dar i-a plăcut să citească și să se informeze, iar acest lucru este evident în momentele în care i se mai luminează, trecător, câțiva neuroni din creierul său ca un șvaițer.
„Știți că nu departe de Pitești este un sat, Baldovinești? În drum spre Ierusalim a trecut pe acolo Baldovin de Flandra. Terestru, nu pe mare! A construit un fort din cărămidă… Vreau să ajung la Ion Cristoiu. Am multe povești interesante, că lu’ ăsta îi plac toate bazaconiile. O știți pe aia cu găina care a născut pui vii… Poate mă bagă într-un film sau o carte de-a lui… Femeia și copiii mei au vrut să mă otrăvească. Mi-au băgat ceva în mâncare, că am simțit un gust rău în ceru’ gurii. Mi-au spus toxicologii că sunt otrăvit, dar nu voi muri…
Când a venit să vadă reactoru’ nuclear, am fost primul care a dat mâna cu Ceaușescu. Mă mândresc mult cu chestia asta… Vă spun eu: viața omului este o loterie! Data viitoare vă aduc o carte bună”.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „De ce nu ţi-ai ales tu altă meserie?”
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Văduvia şi nostalgia
0 Comentarii