Când am căutat în DEX semnificația cuvântului rebegit, am găsit: „Pătruns de frig, înghețat”, dar și „Stors de puteri, istovit, vlăguit”. Câteva decenii în care românii au tremurat iarna de frig în apartamente din blocurile dejiste și ceaușiste, iar baia cu apă caldă era un lux i-au marcat iremediabil. Este dincolo de orice dubiu că încălzirea planetei a devenit o realitate.
De ce s-a întâmplat asta deja nu mai contează. În România, chiar dacă am mai avut parte și de câteva episoade geroase pe an, iernile au fost blânde, verile caniculare, adeseori insuportabile, seceta i-a disperat pe fermieri, iar zonele de-a dreptul deșertificate s-au tot extins.
Personal, n-am iubit nici în copilărie sau în adolescență iarna, zăpada, înghețul și poleiul. Sunt născut în luna august (zodia Leului), iubesc soarele, iar ca fericită victimă a virusului călătoriilor, cel mai bine mă simt în țările riverane Mediteranei. Aceste rânduri le-am scris în a doua jumătate a lunii aprilie, când, conform datinei străbune, este început de primăvară.
La acest moment, dar și după decembrie ‘89, am constatat că iernile din urmă cu câteva decenii ne-au transformat într-un popor de rebegiți. La cabinetul meu, începând de pe la sfârșitul lui septembrie de anul trecut și până în acest moment, exagerat de mulți bărbați, orășeni sau din rural, au venit cu izmene la purtător.
Dar ce izmene! Dintr-alea vechi, izinite, flaușate, importate din China începând cu anii ‘60. Multe dintre ele zici că sunt de căpătat de pe la parastase: spălate și respălate, terfelite pe sub pantaloni, din albe au devenit cenușii. De multe ori am văzut și bătrâne din mediul rural purtând izmene de-ale partenerilor de viață.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. De la bună purtare la nesimţire agresivă
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Mai bine mort decât ipotent”
0 Comentarii