La începutul anilor ’70 eram medic stagiar într-o comună săracă din Moldova. Lumea era cumplit de înapoiată, babele și moșnegii mă salutau cu „săru’ mâna!”, aveam în grijă opt sate, asfalt nu era, iar după ploi mă luptam cu noroaiele de pe ulițe încălțat cu șoșoni din cauciuc. În cei trei ani cât am profesat acolo, poștașul îmi aducea „Luceafărul”, „România Liberă”, „România Literară” și „Flacăra”, la care eram abonat. Cotidianul „România Liberă” avea pe una dintre paginile în format mare o rubrică altfel decât în presa din „epoca de aur”. Se numea „Diverse” și era gustată de românii sătui doar de isprăvile cuplului Ceaușescu. Informații aparent banale, cancanuri, glumițe, cum a căzut nea Vasile de la Potcoava din cireș fracturându-și clavicula sau cum a născut gemeni o mamă eroină care avea deja alți 10 copii. Tabletei de azi i-am dat titlul rubricii de pe vremuri.
Este un fost maistru militar, care a împlinit 70 de ani, dar a venit la cabinet cu șlapi și pantaloni scurți. „În tinerețe am muncit ani de zile pe la arabi: Irak, Libia și Iordania. În primele două era ordine și disciplină. Cine fura era băgat la pârnaie 25 de ani. Noi, românii, ne făceam alcool din portocale și din curmale. Carne și lapte de cămilă nici n-am gustat. Când veneam pe acasă, aduceam carpete, ceasuri și aur. Mult aur! Era un arab care ne îmbrăca în aur subțire toți dinții din gură! Era aur în bazare, căcălău. Am adus multe grame.”
Soț și soție, în țară, amărășteni cu ajutor social. Ei i-au apărut trei „cârnotaie” pe un obraz. I-am spus că nu-s periculoase și i le putem opera. „În septembrie se poate? Acuma, vara, noi plecăm în Danemarca la cules de afine, care se coace în solar. Suntem plătiți în coroane daneze. În euro ar fi cam 2.000 pentru fiecare, pe lună. Ne gătim singuri, cazarea o plătim. Suntem cam 50 de români.”
Doamna venise pentru o eczemă. Are 70 de ani, locuiește și în oraș, și pe la țară. Pe aripa dreaptă a nasului i-am remarcat o tumoretă plată de mărimea unui nasture de la o cămașă. Aspectul clinic era de cancer cutanat, dar nu o deranja în niciun fel. Și-a dat acordul să o scăpăm de „fleacul” ăla fără să-i dezvăluim diagnosticul. Ciudat a fost că leziunea se dezvoltase în jurul unui mic spin de trandafir ce rămăsese înfipt acolo de vreo doi ani.
Dr. Viorel Pătraşcu
0 Comentarii