… 4 martie 1977, ora 21. Eram în casa unor buni prieteni când a început marele cutremur. Panicați, am fugit cu toții pe scări de la etajul 4, reușind să ajungem cu bine în stradă. Peste două luni, în Bucureștiul devastat de seism, am promovat examenul de secundariat în dermatologie, la șapte ani după terminarea facultății. Timp în care am lucrat la țară, pentru că tovarășa de la Cabinetul nr. 2 nu aprobase organizarea la nivel național a unor asemenea concursuri. Revenirea în atmosfera unor clinici universitare, după calvarul uceniciei în amărâte dispensare comunale, a fost ca un pansament pentru suflet și un imbold ce mi-a schimbat radical viața.
În cei trei ani cât a durat specializarea am învățat de mi-au sărit capacele, în preajma unor uriași profesori universitari: Pavel Vulcan și Alexandru Dimitrescu. M-au făcut să intru în tainele unei specialități de o complexitate formidabilă, să termin ca șef de promoție și mai apoi să o practic în următoarele decenii cu succes. Expert OMS în problema leprei, în 1978, profesorul Vulcan, un excepțional diagnostician, ne-a dus pe toți cei 21 de secundari și am petrecut o zi la Leprozeria de la Tichilești, unde erau izolați pe viață vreo 25 de bolnavi de lepră.
După alte câteva luni, la un consult de rutină, profesorul a suspicionat că un student african cu piele de culoarea abanosului ar avea lepră. Pe mine m-a desemnat să merg imediat la sala de mici intervenții și să-i fac o biopsie. Asistenta care era de serviciu mi-a spus că nu sunt mănuși chirurgicale. Am mers și i-am relatat asta marelui dascăl. Iată replica: „Extraordinar! De ce nu ți-ai ales tu altă meserie? Ține minte: uneori, în practica medicală trebuie să te comporți ca pe front. Ca să salvezi vieți, te descurci cu ce ai”.
Dr. Viorel Pătraşcu
P.S. Biopsia făcută de mine a confirmat boala și studentul urma să fie trimis într-o leprozerie din Africa. Peste câteva săptămâni s-a sinucis prin spânzurare într-o cameră de hotel din Cluj.
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Văduvia şi nostalgia
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „S-a roşit «Cucul» în cioc”!
0 Comentarii