În partea de nord-est a oraşului Topoloveni se află satul Inuri. În acest sat s-a zidit în 1706 o biserică în formă de corabie, fiind declarată monument istoric. Monumentul păstrează trei pisanii. Pictura de la 1767, nemaifiind refăcută, este în multe locuri ştearsă. Tâmpla, sculptată artistic în lemn, este o adevărată podoabă a acestei vechi biserici. Denumirea cătunului Inuri provine de la una din vechile ocupaţii practicate în trecut de populaţia din zonă, producerea culturilor de in, prima menţionare documentară a acestuia fiind făcută după 1847. Cătunul Inuri este situat în partea de nord-vest a satului Topoloveni, care în secolul al XVIII-lea aparţinea moşiei boierilor Topoloveni.

Restaurare

Proiect cofinanţat prin Programul Operaţional Regional 2007 – 2013, Axa prioritară 5, ”Dezvoltarea durabilă şi promovarea turismului”, Domeniul major de intervenţie 5.1, ”Restaurarea şi valorificarea durabilă a patrimonului cultural, precum şi crearea/modernizarea infrastructurii conexe”, program gestionat prin Ministerul Dezvoltării Regionale şi a Administraţiei Publice în calitate de Autoritate de Management prin Organismul Intermediar Agenţia de Dezvoltare Regională Sud Muntenia.
Prin acest proiect s-a realizat un ansamblu arhitectură – structură, menit să-i asigure durabilitatea în timp a monumentului în integralitatea sa şi a tuturor elementelor sale componente: picturi, inscripţii în piatră, sculpturi în lemn şi toate elementele artistice care fac din această biserică o bijuterie a arhitecturii de început de secol al XVIII-lea. Pe lângă aspectele de refacere şi durabilitatea aspectelor constructivo-arhitectonice, acest obiectiv dispune şi oferă toate facilităţile şi confortul pe care le conferă în prezent dezvoltarea tehnică şi tehnologia modernă. Acestea au putut fi asigurate în mod discret şi fără a afecta aspectul istoric al clădirii, prin utilizarea unor procedee şi tehnici moderne. S-a asigurat deopotrivă un climat propice şi adecvat scopurilor de valorificare turistică, condiţii dintre cele mai bune pentru personalul slujitor al bisericii, credincioşilor şi tuturor vizitatorilor şi sunt conferite toate elementele necesare monumentului istoric pentru menţinerea sănătăţii solidităţii zidurilor şi temeliilor sale: înlăturarea igrasiei care afectează clădirea şi o şubrezeşte, crearea unei temperaturi ambientale care să conserve picturile murale, sculpturile din lemn, icoanele și toate obiectele de valoare din interior, realizarea unui iluminat neagresiv, dar eficient care să pună în valoare picturile şi toate elementele artistice existente.

Citește și Evanghelia de la Mănăstirea Curtea de Argeş, scrisă cu litere de aur de regina Elisabeta

Citește și Un britanic a devenit ortodox la Mânăstirea Curtea de Argeș

Arhitectura

Cunoscută sub numele de Biserica Inuri, ea are forma obişnuită a vechilor biserici, aceea a unei corăbii, lungă de 18 metri, lată de 4.50 metri şi înaltă numai de 10 metri. Învelişul a fost întotdeauna de lemn (şindrilă sau şiţă), iar temelia şi zidurile sunt din piatră şi cărămidă. Monumentul păstrează trei pisanii: una în pridvor, deasupra uşii, la intrare, a doua în interior, pe zidul dintre naos şi pronaos, iar a treia se află deasupra uşii de la intrarea în pronaos.

Inscripții

În pridvor, deasupra uşii de la intrare, pe o piatră dreptunghiulară, se află următoarea inscripţie: ”Această sfântă şi dumnezeească biserică ce este heamul sfinţii îngeri Mihail şi Gavriil, este zidită din temelie de robul lui Dumnezeu jupân Gheorghe de la Ianina şi jupâneasa dum(nea)lui Marica şi coconii dum(nea)lor Istrate, Marica şi Radu, ca să fie dum(nea)lor pomană în veci, în zilele luminatului Domn Io Constandin Basarab voevod (Brâncoveanu). Luna Iulie 24 Leat 7214=1706”. Cea de-a doua inscripţie, din interiorul bisericii, se află sus, pe zidul despărţitor dintre naos şi pronaos.
Cuprinsul ei este asemănător celui care te întâmpină în pridvor: “Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, rădicatu-s-au această cinstită şi dumnezeească biserică den temelia ei derobul lui Dumnezeu Gheorghe şi Marica întru cinstea şi lauda sfântului şi slăvitului al puterilor cereşti voevod arhistratig Mihail în zilele luminatului Domn Io Constantin Basarab voevod. m.-ţa…leat 7214=1706.”
Amândouă aceste inscripţii au fost puse de ctitorul întemeietor. Cea de-a treia inscripţie este mai nouă, fiind pusă de către un nepot al ctitorului, la 61 de ani distanţă în timp, deasupra uşii de la intrarea în pronaos.
Literele sunt scrise cu alb şi se observă cu greu, iar textul se descifrează cu dificultate: “Această sfîntă şi dumnezeiască biserică, ce este hramul Voievozilor, este făcută din temelie şi zugrăvită până la săvârşirea ei de dum(nea)lui jupân Gheorghe Topoloveanu, moşimeu, la leat 7214 (=1706). Iar acum, din mila lui Dumnezeu, făcut-am şi eu multă silinţă de o am zugrăvit peste tot precum se vede şi s-a isprăvit în zilele prea luminatului Domn Io Alexandru Scarlat Ghica voevod leat 7275 (=1767) Iunie”.

Pictura

Pe aceeaşi parte a zidului vestic sunt zugrăviţi şi ctitorii, în următoarea ordine: pe dreapta, începând din dreptul uşii şi ţinând cu mâna stângă biserica, jupân Şerban Topoloveanu, având în faţă pe jupân Ilie; jupân Mihai post(elnic) ţine în faţă pe jupân Radu; jupân Şerban în dreapta, cu un copil fără nume. În continuare pe zidul dinspre miazăzi până la fereastră, jupân Gheorghe Topoloveanu şi jupâniţa ego Marica (ctitorii întemeietori), jupân Istate Topoloveanu post(elnic) cu jupâniţa ego Safta, în faţă cu doi copii: Ştefan şi Iordache, dincolo de fereastră jupân Costandin Vlădescu comis, cu jupâniţa ego Stanca, având în faţă un copil, pe Matei.
Pe stânga (tot în aceeaşi ordine), jupâniţa ego Maria (soţia lui Şerban) ţine şi ea cu mâna dreaptă biserica şi lângă ea cocoana Păuna. Pe peretele dinspre miazănoapte în continuare Ion, Manole, Andrei și Şerban cu cocoana ego Safta, Alexandru Şerban Topoloveanu, iar dincolo de fereastră Meletie egumen. Aşadar, în dreapta sunt trecute neamurile ctitorului întemeietor până la Şerban Topoloveanu, care zugrăveşte din nou biserica după 61 ani de la zidire, iar în stânga familia lui (soţia şi copiii). În pridvor se mai află o piatră cu litere aproape şterse, cu textul în limba slavonă, care nu mai poate fi descifrat. Afară, sub streaşină, pe zidul sudic, meşterul Savu a trecut data de 24 iunie 7214 (1706), probabil data la care s-a finalizat zidirea bisericii. Pictura veche a fost făcută de zugravul Mihai Iordache.