Biserica de lemn din Ceaușești-Ștefănești se află în cătunul Belegani, fost Ștefănești, localitatea Ceaușești, comuna Oarja, județul Argeș. Poartă hramurile mai vechi ”Sfinții Voievozi” și ”Cuvioasa Paraschiva” și încă două mai noi, ”Sfântul Dumitru” și ”Sfântul Nicolae”. Poate fi relativ datată din secolul 18 sau începutul secolului 19.

Pisania de la 1873 menționează o refacere a vechii biserici

Asemănarea cu bisericile de zid a primit-o în urma unei renovări, în anul 1873. Planimetria altarului prezintă particularitatea decroșului doar pe o singură parte, fără retragere pe latura de nord, pentru a adăposti proscomidia. Pisania parțial ștearsă din pridvor este singurul izvor scris cunoscut al istoriei bisericii. Lăcașul lipsește de pe noua listă a monumentelor. Vechimea construcției nu se cunoaște. În lipsa documentelor, biserica se poate data relativ, cel mai probabil din secolul XVIII sau începutul secolului XIX. Pisania de la 1873 menționează o refacere a vechii biserici din Ștefănești și hramurile mai vechi. Momentul renovării acestui lăcaș în forma pe care o prezintă azi a fost consemnat într-o pisanie peste intrare, scrisă în chirilice: ”Cu ajutorul lui D[umne]z[eu] s[a]u făcut această sf[ântă] biserică din nou cu hramul S[finții] Voivozi și C[uvioasa] Paraschiva, și s-a alăturat și S[fântul] Dimitrie și S[fântul] Nicolae, cu cheltuiala și ajutorul titorilor: preo[t] Dobre, pr[eoteasa] Anca, Badea și cu toți frați[i], cei ce[-au] ajutat cu mult și cu puțin în zilel[e] prea înălțatului nostru Domn Carol I, preasfinții sale episcop[ul] nostru Iosif. Și s[a]u reparat … [cu osâr]diea preotului paroh Corn.. ..ncescu și … și cu ajutorul întregii com[une] Oarjea … La anul 1873 octombrie 11, zugrav Petre [și] Apostol”. Cu această ocazie, construcția a fost acoperită cu ”ostrețe”, adică cercuită, și apoi tencuită, atât pe interior, cât și pe exterior, cu scopul de a imita bisericile de zid din zonă. A fost adăugat pridvorul de zid și probabil turnul. Proscomidia de zid și iconostasul, precum și întreaga zugrăveală interioară și exterioară datează de atunci.

Sub tencuială se distinge o biserică de lemn caracteristică secolului al XVIII-lea

Peste o parte mai ștearsă a pisaniei vechi au fost adăugate informații despre o reparație mai nouă: ”Renovată în anul 1976, preot paroh Petre Ionescu, consilier Banu Constantin, din îndemnul locotenent colonel Nedelea Marin pensionar, cu ajutorul enoriașilor satului Belegani și Ceaușești. Renovator Georgescu Marin”. O însemnare de pe un afiș prins pe ușa bisericii surprinde informații despre ultima reparație exterioară: ”Din mila lui Dumnezeu, cu binecuvântarea Preasfințitului episcop Calinic, sub îndrumarea părintelui paroh Gardin Marius și cu cheltuiala enoriașilor, s-a renovat la exterior și s-a împrejmuit cu gard, 1998”. Lăcașul din Ceaușești-Ștefănești are aparent caracterul unei biserici de zid, pe care l-a primit intenționat după renovarea de la 1873. Sub tencuială se distinge însă o biserică de lemn caracteristică secolului XVIII, în linii mari încă ușor de recunoscut. Se pot face comparații cu bisericile de lemn din Cerșani Vale și Toplița, modificate și îmbrăcate cu tencuială în aceeași perioadă. Construcția are planul alungit, împărțit de la vest la est în încăperi succesive: pridvor, tindă, naos și altar. Naosul și altarul sunt boltite. Altarul este îngustat numai pe latura de sud, pe latura de nord fiind lăsat mai larg pentru a cuprinde proscomidia, rezolvare ce amintește de biserica din Toplița.

Ansamblul din troiță și 3 cruci dedicate eroilor căzuți în Primul și Al Doilea Război Mondial

Amplasamentul se află în fața Bisericii „Sf. Gheorghe” din comuna Oarja, pe un spațiu dreptunghiular special amenajat cu pietriș, între două alei de beton ce marchează două intrări în curtea bisericii, dinspre vest și nord.
Ansamblul este format dintr-o troiță de lemn și trei cruci care au un postament comun din beton de formă dreptunghiulară. Din corpul principal vertical al troiței pornesc două ramuri laterale ce sprijină în deschideri câte o cruce tot de lemn. În partea superioară se sprijină un element orizontal ce închide brațele laterale. Tot acest ansamblu susţine un amplasament peste care este acoperişul troiţei, de dimensiuni medii. Acoperişul este în patru pante cu învelitoare de tablă solzi și are în vârf o cruce de fier având în capete crucea solară. Pe fața principală a troiței (vest), pe stâlpul ce sprijină tot ancadramentul, în partea inferioară este scris ”TROIȚA RIDICATĂ DE PRIMA TABARĂ MFO IULIE 1939”. Între MFO și datare este sculptată în lemn o cruce delimitată de un romb având în capete un segment de linie dreaptă. De o parte și de alta a troiței sunt două cruci de piatră ce au câte o placă de marmură pe care sunt înscriși eroii căzuți în cele două războaie mondiale. Între cele două cruci este o placă de piatră la care este atașată o placă de marmură cu următoarea inscripție: ”S-a ridicat acest monument al eroilor din războiul mondial din 1916-1918 și 1941-1945”. Construcția s-a realizat din contribuția urmașilor acestor eroi și la inițiativa și cu stăruința preotului paroh. Datarea este 9 mai 1975. Pe prima cruce, pe fața principală, în partea superioară, delimitat de simbolurile IS HR NI KA (Isus Hristos biruie/învinge!) și un simbol (laur sau pomul vieții!), pe o placă de marmură este inscripționat ”Monumentul Eroilor din satul și parohia Ceaușești-Oarja din Primul Război Mondial 1916-1918”. În partea inferioară, pe o placă de marmură sunt inscripționate numele celor căzuți între 1941-1945, urmat de ”EROI AU FOST, EROI SUNT ÎNCĂ… IN MEMORIAM, VEȘNICĂ POMENIRE”. În stânga troiței, tot pe fața principală, este o altă cruce, în oglindă, de aceleași dimensiuni, care are scris pe placa de marmură superioară ”Monumentul Eroilor din satul și parohia Ceaușești-Oarja din Al Doilea Război Mondial 1941-1945”. În partea de jos a crucii este o placă de marmură pe care sunt înscriși cei căzuți în luptă, iar la final, la fel ca la prima cruce, este scris ”IN MEMORIAM VEȘNICĂ POMENIRE”.