România, țara pe care Austria a lăsat-o repetentă, nu are o lege a presei. Motivul principal fiind că politicienii români, în general slab mobilați intelectual și din cauza asta plagiatori, corupți sau hoți direct, nu au ca țintă mai binele populației trăitoare între granițe, ci doar al „famigliei” construite după chipul și asemănarea lor. De câte ori politicienii au vrut să facă o lege a presei, ieșea atât de rea și de nedreaptă pentru breaslă, încât se speriau și o lăsau baltă. Ca în cazul fabricii de la Cugir, pe vremea comuniștilor, când muncitorii voiau să facă o bicicletă, dar întotdeauna ieșea mitralieră. O lege bună a presei, a patra putere în stat, în contextul secolului 21 și al Uniunii Europene - nu vor, dar nici nu știu să facă!
Aceasta fiind situația, resursele financiare existente „în ramură” sunt relativ mici și depind doar de „bunăvoința” politicianului sau a îmbuibatului care ocupă o funcție publică și nu știe ce să mai facă cu banii, publici, bineînțeles. Iar sistemul privat din România, în general, respectă exact indicațiile politicului, afaceriștii privați fiind puși în pârtia banilor de politicienii care au creat și conduc sistemul din umbră. E celebră printre ziariștii argeșeni vorba unui om de afaceri important, cum că „dau mai mult unui ospătar la Ritz decât presei din Argeș”. Bine-bine, dar atunci de ce de la presă cere mai mult?
Singurul guvern postdecembrist care a creat un sistem legal de injecții financiare în breasla ziariștilor, fără să ceară nimic în schimb, nelalocul lui, a fost guvernul Ludovic Orban. Cum a venit Câțu și apoi Ciucă, a fost oprită această tentativă de reglementare a veniturilor, care ar fi putut duce la creșterea calității vieții în jurnalism, cât de cât mai aproape de nivelul de trai al bugetarilor. După care politicienii ar fi putut cere, ca o consecință, creșterea calității prestației jurnalistice. Altfel, de unde nu e - nici Dumnezeu nu cere.
Citește și Miuţescu, bani de vacanţă sau transfer dintr-un cont în altul?
Și, din păcate, partidul dlui Ludovic Orban nu va avea deloc succes în Argeș, unde „se bucură” de uriașul handicap ce poartă numele de Adrian Miuțescu, care nu a luat nimic bun de la mentorii lui reali, din PSD. E bine-cunoscut abuzul lui Adrian Miuțescu atunci când a interzis accesul jurnaliștilor la alegerile din PNL Argeș, o activitate publică, pentru orice politician întreg la cap. Sau greșeala enormă când l-a pus pe primul ministru Ludovic Orban să planteze un „puiet” de stejar de 5 metri, la inaugurarea Muzeului Brătianu! Și, spațiul tipografic mă obligă să nu zic mai mult.
Iar când unul dintre acești politicieni, de nevoie, comandă un articol prin care să afle electoratul despre o acțiune, cer de la presă ceea ce aceasta nu poate da, că minciuna are picioare scurte și ziariștii știu asta. Păi cum să scrie ziaristul că ești înalt și blond, dacă tu ești mic și negru? Sunt în presă, ca și în viață, lucruri care se fac și lucruri care nu se fac – indiferent de preț.
De un astfel de politician s-a „lovit” și Jurnalul de Argeș. Parlamentarul respectiv, nemulțumit de tipizatul nostru de contract de prestări servicii publicitare, a venit cu unul propriu, care conținea un articol, să zicem 5, unde „Jurnalul de Argeș se obligă să nu critice în niciun caz activitatea parlamentarului X”. Atunci, noi i-am propus și articolul 5 bis, unde, „Parlamentarul X se obligă să respecte toate reglementările de legalitate și moralitate”. Și nu i-a mai convenit respectivului politician, că se știa zero în politică.
Așadar, atenție politicieni și oameni de afaceri desenați politic, banii plătiți ziariștilor nu fac minuni: Cum ai fost așa rămâi!
P.S. - Dacă România voia să se desființeze și pentru noi controlul vamal în spațiul Schengen, de ce nu am desființat controlul la granița cu Bulgaria?
0 Comentarii