Web Analytics
scris joi, 06.03.2014

Azilul Piteşti, şansa unei vieţi mai bune pentru 180 de suflete rezidente aici

Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Piteşti, situat în cartierul Găvana, în imediata vecinătate a Spitalului Judeţean Argeş, a fost înfiinţat, printr-o decizie a Consiliului Popular al Judeţului Argeş din 22 iulie 1977 sub numele de „Cămin Spital Bolnavi Cronici Adulţi”. Actuala denumire a primit-o în luna martie a anului 2000, iar în 2004, odată cu înfiinţarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Argeş (D.G.A.S.P.C) a intrat în subordinea acestei instituţii. Centrul asigură cazare, hrană, asistenţă medicală curentă şi de specialitate, recuperare, îngrijire şi supraveghere permanentă persoanelor adulte cu handicap asistate, precum şi întreţinerea şi folosirea bazei materiale şi a bunurilor din dotare. În cadrul unităţii sunt asigurate condiţii de locuit în 51 de camere ce au de la doi până la patru beneficiari, condiţii de servire a mesei în trei săli sau condiţii de comunicare cu exteriorul prin acces la telefon, la internet şi la mijloacele de transport în comun. Pentru a putea oferi toate serviciile necesare îngrijirii unor persoane cu diferite forme de handicap şi pentru a putea face faţă diferitelor probleme ce pot apărea, personalul Centrului de Îngrijire şi Asistenţă Piteşti cuprinde: doi medici, asistente medicale, infirmieri, îngrijitori, kinetoterapeuţi, psiholog sau maseur. Am dorit să aflăm mai multe amănunte despre Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Piteşti – sau „Azilul de bătrâni” aşa cum este el cunoscut în rândul piteştenilor – şi am discutat pe marginea acestui subiect cu şefa Centrului, este vorba de economista Cristiana Anton.

Azilul Piteşti, şansa unei vieţi mai bune pentru 180 de suflete rezidente aici

„Oferim servicii pentru 107 femei și 73 de bărbați”

# Ce ne puteţi spune despre Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Piteşti?
– Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Piteşti are 180 de locuri şi funcţionează la capacitate maximă, oferind servicii unui număr de 107 femei şi 73 de bărbaţi. Este un centru rezidenţial pentru persoanele adulte cu handicap şi cu găzduire pe perioadă nedeterminată. Condiţiile de admitere în Centru sunt certificate de încadrarea într-un grad de handicap şi domiciliul în judeţul Argeş. Contribuţia lunară pe care trebuie să o achite fiecare beneficiar este de 602 lei, iar în cazul în care persoana nu are venituri suficiente diferenţa este suportată de familie sau de stat. Cheltuielile lunare cu întreţinerea unui beneficiar sunt în jurul sumei de 2.500 de lei, diferenţa fiind suportată de la bugetul de stat şi din bugetul Consiliului Judeţean Argeş. În Centru predomină persoanele cu handicap neuropsihic, dar bineînţeles avem beneficiari şi cu alte forme de handicap. 
# Cei care apelează la serviciile oferite aici, sunt oameni care nu mai au familie? Şi cei care au, sunt vizitaţi de cei dragi?
– Sunt şi persoane care nu mai au familie, persoane cu handicap care provin din case de copii, de exemplu. Dar, faptul că aceşti oameni se află aici nu înseamnă neapărat că nu au pe nimeni, ci, având nevoie de îngrijire şi supraveghere permanentă, familiile se află în imposibilitatea de a le asigura aceste nevoi speciale. În ceea ce priveşte a doua parte a întrebării dumneavoastră, aş spune că 90% dintre cei care au familii sunt vizitaţi.
# Deci, Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Piteşti este destinat persoanelor adulte, nu doar bătrânilor. Ce vârstă are cea mai tânără persoană internată aici?
– Da, persoanelor adulte cu handicap. Cel mai tânăr beneficiar are vârsta de 28 de ani, iar cel mai în vârstă are 98 şi să ştiţi că merge pe picioare şi citeşte. Oricum, avem 22 de beneficiari care au până în 50 de ani.

„În acest moment avem trei familii internate în Centru”

# Aceşti oameni pot duce o viaţă normală aici? Sunt persoane care locuiesc de mult timp în Centru?
– Cel mai vechi beneficiar din Centrul de Îngrijire şi Asistenţă Piteşti este aici din anul 1979. Este o persoană cu handicap fizic şi care are un frate, dar care vine destul de rar în vizită. De asemenea, avem o persoană care este în Centru din anul 1981. A fost şi soţia sa aici, de fapt ea era mai veche în Centru, venise în anul 1980, dar a decedat acum vreo doi sau trei ani. Au fost cununaţi de domnul primar Pendiuc. În acest moment avem trei familii internate, fiecare familie având propria ei cameră. De asemenea, avem un tânăr provenit de la casa de copii care a fost ajutat să-şi termine şi o facultate. În funcţie de afecţiunile pe care le au, beneficiarii pot ieşi în comunitate. Pe baza unui bilet de voie pot merge la piaţă, la plimbare în oraş sau în vizită la familie de câte ori doresc. Timpul liber şi-l pot petrece şi aici în sălile special amenajate pe care le avem sau în curte. Avem inclusiv bibliotecă și biserică. 
# Aţi spus că serviciile oferite sunt pe perioadă nedeterminată. Există totuşi persoane care vor să plece? Sau au existat?
– În ultimii doi ani au fost 10 persoane care s-au reintegrat în familie. Dar, aici se poate vorbi despre două aspecte. Primul aspect ar fi că unii beneficiari au probleme de adaptare. Al doilea aspect este reprezentat de faptul că în momentul instituţionalizării se sistează indemnizaţia pentru persoane cu handicap şi cea de însoţitor. Beneficiarul rămâne doar cu pensia de la stat, dacă are pensie. Faptul că pe perioada internării nu mai beneficiază de drepturile băneşti cuvenite persoanelor cu handicap determină unele familii să-i reintegreze în rândurile lor. Oricum, acestea sunt cazuri destul de rare, marea majoritate a beneficiarilor rămân aici până la sfârşitul vieţii.
Ionuţ BURCEA

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Săgeţile statului subteran SORIN ROŞCA STĂNESC

Săgeţile statului subteran

SORIN ROŞCA STĂNESCUPolitică / 12 iulie Sunt produse dovezi peste dovezi, din care reiese că oamenii de bază ai statului subteran au şantajat oameni...

Din ediția tipărită