Deşi nu mă omor după publicaţia dvs., din cauza, în special, a modului în care pupaţi în c… r autorităţile judiciare (şi aici îmi amintesc cu greaţă de un articol privind DIICOT Piteşti, imediat după izbucnirea scandalului cu acel mafiot italian; ca profesionist al dreptului, de 42 ani, afirm tranşant că,dacă era după DIICOT-ul piteştean, mafiotul murea aici de bătrâneţe…), nu am ce face: eu am informaţia, dvs. aveţi posibilitatea diseminării ei. V-aş ruga să analizaţi materialul ce urmează şi să discutăm pe marginea lui; evident că „am probe”, cum se spune, privind ordonanţe ale Parchetului, hotărâri ale instanţelor; despre deducţiile mele, mi le asum.
Face vâlvă în presa din aceste zile înregistrarea discuţiei dintre procurori ai DNA Oradea, în care aceştia plănuiesc cum să intimideze judecătorii care nu răspund la comenzile lor, ce completuri de judecată le sunt favorabile etc.
Deocamdată însă, aceste discuţii formează obiectul unui dosar aflat la începutul urmăririi penale; vom vedea ce va ieşi…
Tot presa pune în legătură această înregistrare cu o cauză penală, în care 4 judecători de la secţiile penale ale Tribunalului Bihor şi respectiv Curţii de Apel Oradea au fost trimişi în judecată de procurori ai DNA Oradea, pentru comiterea unor presupuse fapte penale – cauza fiind restituită, în faza camerei preliminare (în care se verifică legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală), de instanţa supremă la DNA Oradea, de unde a fost preluată de DNA Structura Centrală şi apoi clasată, pentru inexistenţa faptelor respective!
Niciunul dintre procurorii implicați nu a răspuns în vreun fel
Important de reţinut este însă – şi în legătură directă cu acest material ceea ce spunea d-na judecător Roman, de la CA Oradea, şi anume că, deşi a trecut un interval de timp destul de mare de la soluţia de clasare, niciunul din procurorii implicaţi nu a răspuns în vreun fel – şi nu se ştie dacă va răspunde…
În 2016, aţi publicat, în rezumat, hotărârea pronunţată, la 15.03.2016, de CEDO în plângerea 59.254/13, legată de clientul meu, dl. Constantinescu Răzvan Laurenţiu, din Piteşti, şi prin care s-a hotărât că, în privinţa anchetei desfăşurate de autorităţi judiciare din Piteşti privind cazul său a fost încălcat art. 3 din Convenţie sub aspectele sale material şi procedural.
În câteva cuvinte, pentru a-mi justifica atât titlul, cât şi demersul, voi reaminti speţa respectivă: în dimineaţa zilei de 02.09.2009, dl. Constantinescu este condus de poliţişti la sediul Secţiei 3 Poliţie Piteşti, pe motiv că încălcase liniştea şi ordinea publică; este bătut şi în sediul secţiei, dar şi în intersecţia străzilor Exerciţiu cu Războieni – aici în văzul lumii şi de asemenea manieră, încât i se produce fractura femurului piciorului stâng – leziune pentru care a necesitat cca. 120 zile îngrijiri medicale.
Dosarul de urmărire penală format ca urmare a plângerii clientului meu împotriva poliţiştilor care îl bătuseră a primit de două ori soluţii de neînceperea urmăririi penale, infirmate de Tribunalul Argeş – Secţia penală, pe motivul unei anchete incomplete; cea de-a treia soluţie, similară, a fost validată de judecătorul Marius Dumitrescu, de la acelaşi tribunal, în pofida probelor aflate la dosar!
Important de reţinut este faptul că în dosar ancheta a fost efectuată, în cele 3 cicluri procesuale, numai de procurori; şi nu din cei despre care s-ar putea crede că sunt fără experienţă (de la Parchetul Judecătoriei), ci procurori cu expertiza dată de ani şi ani de practică, de la Parchetul Tribunalului Argeş…
De fiecare dată, soluţia de neîncepere a fost motivată de faptul că al meu client căzuse în intersecţia amintită, în timp ce fugea, urmărit de poliţişti, şi îşi rupsese singur piciorul, poliţiştii neavând, aşadar, nicio culpă în această privinţă…
Aceasta, deşi, în cele două soluţii de infirmare a soluţiilor Parchetului, Tribunalul arătase expres că procurorul trebuie să dispună efectuarea unei expertize medico-legale, care să stabilească cu certitudine modalitatea de producere a acelei fracturi de femur; aceasta, având în vedere că în certificatul medico-legal eliberat clientului meu de dr. Stănculeţ Nicuşor, din cadrul SML Argeş, se preciza că leziunea putea fi produsă ”prin lovire cu sau de corp dur” („cu” semnificând lovire activă, „de” – cădere şi lovire de plan/corp dur)…
În ultimul ciclu procesual, dosarul a fost instrumentat de procurorul Marius Ştefan, actualul prim-procuror al PT Argeş (recompensat, firesc, de sistem pentru soluţia la care voi face referire în continuare…).
Problema centrală a speţei – expertiza medico-legală, cerută de clientul meu încă din faza incipientă a anchetei şi un ABC al unor astfel de dosare – i se pare d-lui procuror prematură, la un moment al anchetei (praf în ochi…), pentru ca, în final, să o ignore complet şi să dea cea de-a treia soluţie de NUP…
Judecătorul Marius Dumitrescu (D-zeu să-l ierte?) „nu vede” punctul de vedere al unui expert medico-legal, doctor în medicină depus de mine la dosarul instanţei, după soluţionarea cauzei de către procuror (şi prin care se afirma că, în mod indubitabil, fractura respectivă fusese produsă prin lovire cu corp dur!) şi respinge, ca nefondată, plângerea clientului meu împotriva soluţiei procurorului Marius Ştefan, pe care o menţine ca legală şi temeinică…
A urmat plângerea la CEDO, redeschiderea urmăririi penale în dosarul iniţial, care, instrumentat corect de un procuror din cadrul PT Vâlcea, s-a soldat, în luna dec. 2018, cu trimiterea în judecată a unuia din poliţiştii care îl bătuseră pe clientul meu în intersecţia amintită şi care, încă din fazele incipiente ale anchetei, fusese indicat de martorii oculari ca fiind cel ce l-a lovit pe clientul meu peste picior, recunoscut de aceştia după un semn distinctiv din frunte…
Ancheta a durat, la Vâlcea, circa 2 ani, îngreunată fiind inclusiv de faptul că au trecut cca. 8-9 ani de la data faptei; în cadrul acesteia, s-a dispus şi efectuat acea expertiză medico-legală la care am făcut referire şi care a concluzionat – prin vocea forumului suprem în materie de medicină legală, că leziunea respectivă a fost produsă exclusiv prin lovire cu corp dur!
Sistemul judiciar „paralel”: format din aceiași procurori și judecători care în anumite momente devin apărători ai altor interese decât ale justiției
Privind în urmă la toate cele întâmplate în acest dosar, îmi permit, inclusiv prin prisma celor 40 şi ceva de ani dedicaţi actului de justiţie, ca procuror şi avocat, să trag câteva concluzii.
Prima ar fi aceea că sistemul despre care se vorbeşte (statul paralel – cum mai este el denumit) există! În cazul nostru, vorbim de sistemul judiciar „paralel”; el este format, în mod evident, din aceiaşi procurori şi judecători care, în anumite momente ale activităţii lor (cum este speţa noastră), se „transformă”, devin apărători ai altor interese decât ale justiţiei, ale cetăţeanului vătămat într-un drept al său şi care are nevoie de forţa statului pentru a-şi apăra interesele…
În logica firească a lucrurilor, nu pot deduce altceva decât că ceea ce i-a făcut pe procurorii implicaţi în această mizerie morală – Anghelescu Ioan, Drăguţ Iolanda, Marius Ştefan şi şeful lor de atunci, Vişan Daniel Florin, ca şi pe judecătorul mai sus nominalizat (iată că şi după moarte răspundem pentru faptele noastre de pe pământ!) – să acţioneze de maniera indicată a fost comanda primită!
Numai astfel pot să-mi explic cum profesionişti de clasă fiind (îi cunosc foarte bine, din moment ce am fost coleg cu ei!), renunţă la orice – începând cu jurământul depus la intrarea în profesie, până la respectarea dispoziţiilor legale, a deontologiei profesionale- numai şi numai pentru a proteja nişte infractori de răspundere penală!
Problema este că aceste ordine sunt ilegale – indiferent din partea cui ar veni şi indiferent dacă acel care le dă te asigură de impunitate totală – în orice împrejurare!; te transformi din procuror/judecător în infractor…
Se pare însă că celor în cauză nu le pasă; se ştiu apăraţi, se ştiu protejaţi.
– A doua: doamna judecător Roman are dreptate: cei ce nenorocesc vieţi, destine etc. se bucură de impunitate!
În cazul dat, după hotărârea CEDO am formulat plângere penală împotriva procurorilor amintiţi şi judecătorului Marius Dumitrescu pentru comiterea infracţiunilor de abuz în serviciu, fals, uz de fals.
Fără a efectua vreun act de cercetare (nici măcar să ceară copia dosarului de urmărire penală!!!??). DNA Piteşti a dat o primă soluţie de clasare (vechiul NUP), motivat de faptul că, indiferent de modul în care efectuează ancheta/judecă o cauză, magistraţii nu răspund din punct de vedere penal…
Această aberaţie juridică a fost infirmată de instanţa de judecată, care a statuat că trebuie efectuate cercetările necesare şi de rigoare, pentru a se stabili care au fost cauzele care au condus – spre exemplu – la nerespectarea dispoziţiei instanţei de judecată de a se efectua o expertiză medico-legală…
Rănită în orgoliul propriu, fără a aduce la îndeplinire dispoziţiile instanţei (vi se pare cunoscută chestiunea?), deci fără a audia măcar pe vreunul din magistraţii nominalizaţi (singura activitate – ataşarea dosarului de u.p.), DNA Piteşti a dat şi a doua soluţie de clasare, soluţie pe care, în mod firesc, am atacat-o în instanţă.
Şi motivarea acestei soluţii este halucinantă: magistraţii au făcut tot, în dosarul de anchetă, tot ceea ce era omeneşte posibil de făcut, pentru stabilirea adevărului, dar acesta – abscons, cum îl ştim – a refuzat să li se arate…
…Ce altă concluzie poţi să tragi, în afara celei referitoare la o conivenţă de natură infracţională, evident, între cei cercetaţi şi cel/cei ce anchetează: „scapă-mă acum şi te rezolv şi eu, la rândul meu, orice ar fi”?
Vor „rezolva” oare şi cu magistratul care judecă plângerea împotriva celei de-a doua soluţii a DNA Piteşti?
Cu stimă,
Avocat Ionescu Gh.
0 Comentarii