# Interviu cu silvicultorul Dorin Mărăşoiu, administrator de ocol silvic privat. Inundațiile de săptămâna trecută au generat comentarii aprinse și luări de cuvânt mai ales din partea politicienilor pe marginea cauzelor și efectelor acestei răbufniri a naturii. Cel mai adesea a fost invocată intervenția iresponsabilă a omului care a defrișat, după revoluție suprafețe mari de pădure, știut fiind că rolul pădurii e vital. De altfel, fostul ministru delegat pentru Ape, Păduri și Piscicultură, Lucia Varga a arătat cu degetul către defrișările ilegale din Argeș și Vâlcea care au dus la antrenarea aluviunilor și a apelor de pe versanții despăduriți. Actualul ministru Attila Korodi a dispus controale în țară pentru a se vedea dacă fenomenul a fost generat de cauze naturale sau de exploatările forestiere ilegale. Ce crede despre cele întâmplate și a cui este vina încercăm să aflăm în cadrul interviului realizat cu consilierul județean Dorin Mărășoiu, fost șef de birou la Inspecția Silvică Argeș, administrator de ocol privat și silvicultor cu mare experiență.

# Se spune aproape la unison că de vină pentru inundațiile catastrofale din această vară care au făcut pagube importante și au dus inclusiv la pierderea de vieți omenești sunt defrișările masive din pădurile românești și desigur și din Argeș…
– Cauza o reprezintă evident  ploile abundente cumulate în ultimele zile care au adus un volum de apă record. Sunt tot felul de moraliști care fac acuze fără a avea habar de ceea ce se întâmplă și care sunt cauzele. Ar trebui să ascultăm niște specialiști, niște oameni care au preocupări în domeniu. În general, când se întâmplă astfel de dezastre politicienii se dau în stambă, fac tot felul de discuții, în general acuză. Nu profesioniștii. Importante sunt măsurile pentru reducerea amplorii fenomenului.
# Dar putea fi prevenit acest fenomen?
– Da, sunt discuții care se pot face. Nu se mai studiază caracterul hidrologic al unor bazinete cum ar fi bazinetul Topoloveni. Pe timpul lui Ceaușescu, pe văile mai mari au fost construite baraje și de la ultimele inundații care au fost prin 76-77, nu s-a mai întâmplat așa ceva… În România nu se mai apleacă nimeni să studieze cauzele și să tragă învățăminte, să inducă proceduri de intervenție. Nu am să pun în discuție acum că în unele zone s-au dat autorizații de construcție în zone inundabile. Ar trebui făcută o analiză. Toți factorii să-și spună părerea, să facă programe, să ia măsuri pentru diminuarea probabilității ca acest fenomen să se mai întâmple.
Părerea mea e că este vorba despre un cumul de factori care duce la predispunerea unor astfel de fenomene.

„În timp ce dosarul Cheresteaua zace de doi ani, sunt rezolvate mult mai repede cazurile de furt cu căruța”

# Și totuși, unul din motivele care au creat dezechilibre sunt și defrișările, o spun și specialiștii nu doar politicienii…
– Defrișarea în sine este una dintre cauze. Este simplu să spui „defrișare” și să maschezi restul cauzelor. Factorii de decizie nu discută însă de ce s-a ajuns la defrișări. Avem dosarul Cheresteaua care zace de doi ani. O chestiune extrem de complicată care implică  în fond multe interese… pe când un dosar din ăsta privind un furt de lemne cu căruța…merge foarte repede. Și…?! Nu plătește nimeni nici asta, oricum.  Doar Primăria Călinești are de luat 11 miliarde din amenzi neîncasate pentru că cei prinși nu au nimic pe numele lor.
# Dumneavoastră ați fost unul dintre criticii noului Cod Silvic. Cum ar putea reglementările legislative să ducă la limitarea acestui fenomen?
– Avem un Cod Silvic precar, de pe vremea comunistă. S-au făcut mici modificări care au satisfăcut niște interese. Ideea este că trebuie schimbată concepția pentru că 51% din suprafața împădurită a țării este acum privată. Însă chiar în aceste condiții, legislația actuală vorbește doar despre obligațiile proprietarului, dar nu și despre drepturi. Oamenii au fost puși în posesie, dar statul nu a plătit compensațiile pentru că aceștia nu își pot tăia pădurile. În Finlanda, parcurile naturale sunt concentrate la Pol. La noi statul a direcționat parcurile naturale spre pădurile private. Omul trebuie să strângă 100 de hectare ca să poată primi compensații… De fapt dedesubtul acestei legi este putregai. Cei care promovează legile sunt formați în perioada comunistă și nu țin cont de faptul că dacă ești proprietar trebuie să beneficiezi de bunurile tale în timpul vieții. Statul nu este interesat să mențină sau să crească fondul forestier pentru că ceea ce se întâmplă în realitate este că cel care are un hectar sau 2 hectare de pădure urmărește să scoată lemn de foc neavând nicio altă opțiune.
Alina Crângeanu