Nu mai auzisem nimic despre asprete, dar zilele trecute, la ședința Colegiului Prefectural, cineva a redeschis, tangențial, subiectul. Ionel Vișinescu, consilier superior al Agenției Naționale a Zonei Montane – Oficiul de Dezvoltare Montană Curtea de Argeș, a spus că noi, în Argeș, nu valorificăm cum trebuie această comoară, acest pește contemporan cu ultimii dinozauri, considerat cel mai rar pește din Europa și, după unele estimări, chiar din lume.
Citește și: Patronul cu deşeurile de la ARO are de plată două milioane lei către Mediu
”Cum să mai existe?”
În trecut, aspretele era răspândit în cursul de munte al râului Argeș și al afluenților săi Vâlsan și Râul Doamnei. Unii spun că astăzi arealul său este limitat numai la o porțiune de un kilometru din cursul superior al râului Vâlsan, în amonte de satul Brădetu. ”Să fim serioși, domnule – a spus cineva în ședința Colegiului Prefectural. Cum să mai existe acest pește, cu atâtea captări de ape făcute în zonă, baraje și bărăjele, și cu atâtea fonduri de vânătoare?! Ce vorbim noi aici?”
Totuși, chiar și cu această remarcă acidă cu trimitere la ”băieții deștepți”, care, prin afacerile lor, au afectat zone întregi din punct de vedere ecologic, specialistul a continuat să vorbească despre necesitatea realizării unui cadru propice supraviețuirii acestei specii. Dr. Ionel Vișinescu a propus, deci, un grup de lucru, cu reprezentanți de la Agenția Zonei Montane, Agenția pentru Protecția Mediului, Direcția Agricolă, Direcția Silvică etc, care să identifice problemele din sfera lor de activitate și să le rezolve.
Rămâne de văzut dacă toate aceste discuții rămân doar la nivel de… vorbe. Dar, cel mai important, rămâne de văzut dacă acest pește mai există!
Fosilă vie
Aspretele (Romanichthys valsanicola) este un pește dulcicol, de 10–12 cm, din familia percidelor, din apele repezi de munte, cu fund pietros din România. Este o fosilă vie având o vechime de peste 65 de milioane de ani. A fost descoperit în august 1956 de Nicolae Stoica, student în anul doi al Facultății de Biologie din București, și a fost descris ulterior de Margareta Dumitrescu, Petre Bănărescu și Nicolae Stoica.
Are corpul alungit, aproximativ cilindric în regiunea anterioară, comprimat lateral în regiunea posterioară și acoperit cu solzi ctenoizi relativ mari. Capul este mare și ușor comprimat dorso-ventral. Gura este mică, așezată subterminal și este înzestrată cu dinți mărunți. Are două înotătoare dorsale, apropiate între ele, prima este scurtă și cu raze țepoase drepte, iar a doua cu raze moi. Înotătoarea anală are o bază scurtă. Înotătoarele ventralele sunt dispuse mult înainte. Coloritul corpului este brun-cenușiu pe spate, cu pete mai întunecate, iar abdomenul alb-gălbui. Câteva șiruri de pete întunecate străbat înotătoarele dorsale, pectorale și caudală. Se hrănește cu larve de insecte acvatice. Depune icrele pe pietre, în a doua jumătate a lunii mai. O femelă depune aproximativ 120-150 de icre pe sezon.
Gabriel LIXANDRU
Microhidrocentralele familiei Badea au distrus fauna din muntii judetului.
https://www.economica.net/doi-baieti-destepti-din-imobilare-umplu-paraul-capra-din-arges-de-hidrocentrale_29210.html
Exista o asociatie care se ocupa de acest peste care chiar asa se numea, Asociatia Aspretele. Poate mai exista. De ce nu stie domnul Ionel Visinescu de ea ? Ditamai consilierul superior al Agenției Naționale a Zonei Montane – Oficiul de Dezvoltare Montană Curtea de Argeș. Ti se umple gura cu titulatura asta a lui dar habar nu are.