„Aşa cum se prezintă azi Simfonia Lalelelor, numai un cataclism o mai poate abate din drum” (II)

de | 10.05.2017 18:57 | Cultură

15 Isac# Convorbiri neconvenţionale cu Ilarie Isac, preşedintele Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România

# Şi flori?
– Da, şi flori. Mai mult ca motivaţie. Pentru justificare. A dispărut perspectiva. În proiectul iniţial, se prevedea şi un sector de cercetare. Se obţinuse aprobarea verbală pentru 20 de hectare, care să fie amenajate într-o vale neproductivă, cu mărăciniş, ciulini şi scaieţi. Dar cu pavilioane, laboratoare, terenuri experimentale, terenuri de cultură, depozite, o sală multifuncţională pentru comunicări, simpozioane, colocvii, discuţii şi dezbateri ştiinţifice şi de popularizare. Chiar cu cinematograf. Bază de tratamente, platformă de utilaje speciale.
# Se mai face?
– În condiţiile actuale, nici nu se ia în discuţie. De altfel, mi se pare că terenul, care era proprietate obştească pe un izlaz comunal, s-a şi privatizat.

„Când am uitat să mai zâmbim, am uitat să ne mai bucurăm, am uitat de noi”

# Ultima ediţie, cea de zilele trecute, v-a dezamăgit încă o dată? Începe un alt coşmar?
– Ba, dimpotrivă, de data asta pot să declar că nu am motive să mă revolt. Cu unele mici corectări, Simfonia Lalelelor este cum trebuie să fie. Adică, un eveniment ştiinţific, social şi chiar de divertisment. Absolut necesar în actuala stare. Când am uitat să mai zâmbim, am uitat să ne mai bucurăm, am uitat de noi, nu mai vezi decât feţe posomorâte, ne purtăm grijile cu noi. Să ne aducem aminte de flori! Strămoşii noştri le cultivau chiar în bejenie, când se refugiau din calea năvălitorilor…
# Ce v-a impresionat mai mult?
– Ca om de ştiinţă, în primul rând Simpozionul la care au participat nenumăraţi specialişti din cercetare, din mediul universitar, din staţiunile şi administraţiile parcurilor şi domeniului public. Ingineri horticoli şi ingineri dendrologi – care, fie vorba între noi, dacă nu vor mai avea de lucru, o vor roi şi ei peste hotare. Covoarele de lalele aşternute în oraş, în Centru şi în toate cartierele, pe toate străzile, cascade de milioane de flori în sala de expoziţii, în vitrine, în aer liber. Flori scoase la vânzare pentru glastre sau în ghivece, pe rădăcini, ca să fie aşezate pe tocul ferestrelor, în balcoane, pe terase. Oameni cu braţele pline de flori. Vizitatori de toate vârstele. Copii care învaţă de pe acum să preţuiască florile, să le cultive în sufletul lor. Ambasadori de pe toate continentele şi nenumăraţi alţi oaspeţi de peste graniţe.
# Foc de paie, pâlpâind trei zile, sau o Simfonie ce se va cânta peste generaţii?
– Aşa cum se prezintă azi, cum s-a pornit, numai un cataclism o mai poate abate din drum!

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

Abonează-te la newsletter!

Trimitem un newsletter pe zi, dimineața, cu știrile din ziua anterioară.

* indicates required

0 Comentarii