Rahatul arieratelor ar trebui să constituie o serioasă temă de studiu pentru SRI privitor la circuitul clientelei de partid în județul Argeș. Nu vreau să generalizez, nu toți primarii care și-au îndatorat localitățile sunt suspecți, însă unii au sărit rău de tot calul și măgarul și iapa. Sunt edili care s-au predat de bună voie în preerie, și înclin să cred că nu pe degeaba, unor hiene specializate în eviscerarea comunelor argeșene de banul public. Iar asta se cheamă devalizare. O simplă inventariere a listei cu primarii care s-au jucat de-a arieratele nesimțite se poate transforma într-o veritabilă hartă a criminalității economico-financiare din sectorul public argeșean, rural și semi-urban în cazul nostru. Lecturați numele unora dintre firmele către care trebuie achitate urgent arieratele și astfel veți afla ce primar și cu ce patron s-au jucat în țărână (sau în piscină) pe bani foarte mulți. Nu trebuie să fii expert FMI, nici rector la ASE, ca să decriptezi o schemă infracțională simplă ca o ecuație de gradul doi. FMI pune presiune pe noi să plătim arieratele, și pe bună dreptate, fiindcă altfel nu se poate desțepeni motorul economiei, numai că o bună parte din acești bani pe care îi rupem de la sănătate, învățământ și drumuri intră în contul unor firme clientelare, îmbogățindu-i, de fapt, tot pe primari. Și uite așa se închide un cerc vicios care ne ține captivi de ani buni și care polarizează dramatic județul Argeș, ca de altfel întreaga societate românească, în săraci fără vină și bogați înotând în slănină. Iar asta se întâmplă fiindcă nu vrem să punem odată ordine în dezordine. Vorbim de criza citostaticelor și plângem cu lacrimi de crocodil pe umărul viitorilor șomeri de la Arpechim, însă nu vedem că sunt primari la o aruncătură de băț de Pitești, care și-au făcut vile cu piscină interioară la parter. Viața e complexă, sună o replică dintr-o comedie celebră. În Argeș a ajuns atât de complexă, încât îți vine să te muți în alt județ. Gabriel Grigore
0 Comentarii