Web Analytics

Argeşeni în Bergamo şi Torino. Mărturii din Infern…

de | 26.03.2020 13:37 | Dezvăluiri

# Eduard Coltoi: „Practic, cine moare de acest virus vine ars, familia nu îl mai vede” # Georgeta Daniela Sandu: ”Este de nedescris… Nu se pune problema expunerii la boală, ci a traumei care rămâne”
O zonă puternic lovită de pandemia de coronavirus este provincia italiană Bergamo, acolo unde numărul morţilor e aproape de 3000. Camerele mortuare din acest oraş din nordul Italiei nu mai pot primi toate sicriele, care sunt trimise direct la cimitir. Apocaliptică este imaginea cu coșciugele înșirate într-o biserică, precum și informația că la fiecare jumătate de oră are loc câte o înmormântare.

„Nu vreau să vin în țară. Chiar m-a șocat reacția de masă a românilor”

Un argeșean din Poienarii de Muscel, stabilit de mai mulți ani în Italia, la Pisogne, unde avea o afacere, o familie și o viață frumoasă până în urmă cu puțin timp, adică până a început explozia cazurilor de coronavirus, este Eduard Coltoi. Acesta ne-a descris situația înfiorătoare din provincia lombardă Bergamo, acolo unde locuiește.
„Activitatea mea este închisă de 10 zile. Totul este închis, mai puțin alimentarele și farmaciile. Se iese din casă doar pentru cumpărături alimentare. Nu se mai poate ieși absolut deloc, în caz contrar poți fi denunțat penal. Nu am știri despre românii de aici în mod particular, știu doar că mulți dintre ei au fugit în România, mai ales cei de prin orașe. Situația e foarte gravă aici, în Italia. Doar sâmbătă, 21 martie, în 24 de ore s-au înregistrat 627 de morți de coronavirus la nivel național. Practic, cine moare de acest virus vine ars, familia nu îl mai vede. Oricine poate fi contaminat. Persoanele cu un risc mai mare sunt cei care au deja patologii legate de sistemul respirator. Virusul nu poate fi atacat cu niciun fel de medicament… Deci, cine are un sistem imunitar solid se vindecă. Toate persoanele care au simptomele virusului sunt vizitate. Problema e următoarea: din cauza faptului că până acum câteva zile toți credeau că se află în vacanță și ieșeau la plimbare prin piețe, baruri etc… din cauza asta acum avem 4500 de contaminați noi pe zi. Din cauza asta sistemul sanitar e în colaps. Spitalele preiau numai cazurile grave (care sunt destul de multe), iar restul bolnavilor trebuie să rămână acasă”. Știu că v-ați construit o viață acolo, dar nu v-ați gândit niciun moment să veniți în țară?, l-am întrebat și mi-a dat un răspuns surprinzător: „Nu. Chiar am rămas surprins de reacția de masă care s-a creat în rândul românilor de aici și care au venit în număr mare în România”.

Georgeta Daniela Sandu, cadru sanitar rezident la Torino: „ Rămân fizic aici, dar cu sufletul acasă”

Torino este un alt oraș din nordul Italiei în care virusul Covid-19 s-a propagat cu o viteză amețitoare. Aici trăiește Georgeta Daniela Sandu, o piteșteancă inimoasă care lucrează de ani de zile în sistemul sanitar din Torino și care se implică în cazurile sociale ale pacienților, fiind foarte apreciată de medicii italieni. Aceasta ne-a declarat:
„Acum sunt acasă… dar se așteaptă zilele de vârf epidemic și sigur vor dubla personalul. Am lucrat în februarie 10 zile, dar sincer… m-a șocat emoțional… Este de nedescris… nu se pune problema expunerii la boală, ci a traumei care rămâne. Poate sufletul nu a fost pregătit să asimileze ceea ce se întâmplă acum. Asta simt eu… Panica…haosul… parcă nimic numai era ca înainte, absolut nimic… și, culmea, duc la scăderea imunității… La început, când decretul a fost destul de lejer, lumea a profitat. Oamenii s-au înghesuit peste tot, în magazine, parcuri… Apoi a fost vizibil. Panica s-a transformat în haos. Mulți plecau acasă în sud, alții spre casele de vacanță de la munte. Măsurile care, după mintea mea, trebuiau luate de la început erau: reducerea transportului public, reducerea programului la maximum 4 ore pentru marile magazine și cum deja au stabilit: închiderea parcurilor publice. Dar, sincer, nu un decret te poate face responsabil… Totul depinde de om cum înțelege, iar omul le înțelege total pe dos.
Dar nu s-a evadat în masă, cum s-a întâmplat în Lombardia. Mă întrebați dacă vreau să vin în România. Eu sunt rezident. Rămân fizic aici, dar cu sufletul acasă.”

Articol scris de Alina Crangeanu

Distribuie!

0 Comentarii