Amintiri cu Nicolae Dobrin de pe Maracana din Ştrand (II)

Puțini sunt cei care știu că Gicu Dobrin a început fotbalul pe terenul de nisip din Ștrand, teren botezat generic „Maracana”. Acolo a copilărit și omul de afaceri Sergiu Mândreanu, cel care a fost coleg de clasă în gimnaziu cu Gâscanul și cel care a rememorat pentru „Jurnal de Argeș” momente unice din viața marelui fotbalist piteștean. În cele ce urmează vă prezentăm a doua parte a unui material inedit.

„Duminica, lumea venea ca la spectacol pentru Dobrin!”

Iată ce spune Sergiu Mândreanu: „Erau multe talente, dar când ajungeau pe teren mare nu făceau față. Dobrin însă a fost ajutat de tehnica asta… Avea privirea periferică extraordinară. El te ridiculiza… Un singur jucător l-a marcat perfect pe Dobrin și el nu a mișcat în acel meci. Este vorba de unul Năftănăilă, mijlocaș la Brașov. Îl împiedica să intre în posesia mingii, că, dacă punea piciorul pe minge, nu aveai ce-i mai face. Îl ataca înainte să pună piciorul pe minge… Restul, pe Cornel Dinu, spre exemplu, îl ridiculiza… Din câte am văzut eu, Dinu nici nu prea îndrăznea să-l atace… Dobrin nu prea avea timp de școală, doar de fotbal… Lumea venea și nu aveai loc să arunci un ac în tribună, pentru că Dobrin făcea spectacol. Duminica, lumea venea ca la spectacol pentru Dobrin! La lovitura de la 16 metri, și cu zid și fără zid, să dai numai la vârful plopilor erai de râs în Ștrand. Dacă loveai mingea așa erai de râs în Ștrand, nici nu se uita la tine, nu jucai… Erau buni de tot. Era unul Cornel Pepene, care ce făcea cu mingea era de vis. La fotbal trebuie să exersezi, să joci contra unui adversar… Asta făceam noi! Și pe nisip, unde mingea prindea traiectorii ciudate și atunci te obliga să o liniștești. Îmi aduc aminte că, înainte cu câțiva ani înainte să moară, Dobrin juca tenis cu piciorul la stadion cu fotbaliști de pe acolo. Gâscanul râdea de se prăpădea de modul cum loveau ăștia mingea. Când jucam tenis cu el, când era la fileu nici nu îți dădeai seama cum schimba direcția balonului. Ridica piciorul deasupra fileului și de acolo o întorcea în diferite direcții… Mircea, fratele lui Dobrin, să știți că a fost și el talentat, dar el a luat-o cu fumatul și băutura de mic și nu s-a mai dezvoltat, a rămas mic. Și Dobrin a avut două metehne, și anume fumatul, care i-a pus capac, și mai scăpa cu băutura. Eu unul nu l-am văzut niciodată pe Dobrin să bea țuică, el era cu șprițul, cu Feteasca de Ștefănești. Singura de care știa de frică era Gica, în rest nu asculta pe nimeni. Explicația mea cu băutura este că, toți fiind săraci pe timpul ăla, Dobrin a dat de niște bani și ce puteai face atunci cu banii decât să bei, să mănânci, să te distrezi… Eu și Gicu am fost orfani de mici, pentru că am crescut fără tată. Ne-au crescut mamele… Pe Ștrand erau numai mingicari și mă refer la Lovin, Stănescu, Jercan, Florescu, Radu I, C. Ionescu, Bebe Barbu, Țurcan, însă modelul era Gicu. Ne uitam la el cum lovește mingea și încercam și noi să lovim așa…”, s spus Mândreanu.

„Nu antrenorii l-au făcut fotbalist pe Dobrin, ci Dobrin s-a născut pentru acest sport”

Mândreanu: „Eu, stând pe lângă el și văzând cum a evoluat, cred că nu antrenorii l-au făcut fotbalist pe Dobrin, ci Dobrin s-a născut pentru acest sport. Ceva nativ… După părerea mea – și i-am văzut pe toți, și pe Hagi, și pe Balaci – nu am văzut la niciunul ce făcea Dobrin ăsta. Pentru el mingea nu avea niciun secret. Acum vine unul și te deposedează, păi, la el venea o haită și ieșea dintre ei. Se zicea că era lent și nu avea viteză. Păi, viteza de reacție cu mingea era extraordinară. Dobrin lovea și cu capul foarte bine… Avea privirea asta periferică extraordinară. Pe Șarpe cine l-a făcut om mare? Dobrin l-a scos în evidență cu pasele perfecte. Le spunea colegilor pe Maracana că, în momentul în care mingea era la el, să fugă către poarta adversă. O dădea perfect. Îmi amintesc că marele Kempes, când a văzut că Dobrin îl face, îl driblează, s-a întors și a plecat… Când a venit Teașcă la FC Argeș, a început să se cam ia de Dobrin, dar după câteva meciuri le-a spus fotbaliștilor că echipa se va face după el… Nu-l mai certa că a băut, că mai întârzia la antrenamente… Dobrin era un tip libertin. Îmi amintesc că, la un moment dat, băuse până la 5 dimineața și la 11 avea meci. L-au băgat și așa… Îmi spunea că la acel meci nici nu știa pe unde se afla și ce credeți că s-a întâmplat? S-a lovit mingea de el și a intrat în poarta adversă”.