Amintiri cu Nicolae Dobrin de pe Maracana din Ştrand (I)

Puțini sunt cei care știu că Gicu Dobrin a început fotbalul pe terenul de nisip din Ștrand, teren botezat generic ”Maracana”. Acolo a copilărit și omul de afaceri Sergiu Mândreanu, cel care a fost coleg de clasă în gimnaziu cu Gâscanul și cel care a rememorat pentru Jurnal de Argeș momente unice din viața marelui fotbalist piteștean. În cele ce urmează vă prezentăm prima parte a unui material inedit.

„Pe lângă Dobrin, în zona asta, acolo erau extrem de multe talente”

Iată ce spune Sergiu Mândreanu: ”Am fost coleg de școală elementară cu Dobrin. Învățam la Școala Nr. 5 pe strada Râurilor și-mi amintesc că în fiecare pauză jucam fotbal, în alea 10-15 minute. Ne-am cunoscut acolo, fiind colegi de clasă. Cred că prin clasa a șaptea a cam dispărut de la școală, pentru că el deja debutase la 14 ani. A cam dispărut din școală, dar în orice caz ne întâlneam pe Maracana. Acest teren era în spatele Teatrului de Vară din Ștrand. Se trecea peste podul acela peste lac, era Grădina zoologică acolo și era amenajat un teren cu nisip. Ne-a făcut Zgardan, un fost fotbalist la Dinamo Pitești, niște porți și jucam mai ales în vacanțe, de dimineața până seara. Se schimbau echipele și învingătorul rămânea la masă. Pe lângă Dobrin, în zona asta, acolo în perioada asta erau extrem de multe talente. Ce făceau și alții cu mingea nu era adevărat! Ce puteai să vezi acolo! Erau mingi cu șiret, erau cu totul alte condiții. Strângeam fiecare câte 50 de bani și era unu nea Mitu care avea grijă de terenul din Ștrand, căruia îi dădeam bani și închiriam câte o minge de la Dinamo Pitești și jucam cu ea toată ziua. Dobrin era la fotbal ceva de vis. Vă dați seama că pe nisip este greu să controlezi mingea… Dacă aș face o comparație cu fotbaliștii care sunt astăzi, cred că ăștia nu intrau nici în vestiar pe timpul acela. Mă refer la perioada 1958-1970…”

„Nu am văzut un 11 metri executat de Dobrin în care să plece portarul pe direcția în care a dat el”

„Îmi amintesc că duminica dimineața venea foarte multă lume pe Maracana și, dacă Dinamo Pitești nu avea meci, își făceau o echipă și jucau cu echipa Ștrandului. De regulă, Dobrin juca la noi și vreau să vă spun că ăia nu câștigau niciodată, pentru că nu erau obișnuiți cu teren mic. Pe teren mare noi nu ne băgam… Din fotbaliștii care erau atunci îmi aduc aminte de vârful de atac Lovin, de Bebe Barbu, Florescu, mijlocașul Radu Parpală etc. Dobrin a debutat la 14 ani și ne-am cam separat… Preluările astea care le fac ăștia acuma și se dă reluare de șapte-opt ori, astea erau uzuale pe Maracana. Deci, preluarea cu călcâiul, datul printre picioare, sfoara, voleurile erau la ordinea zilei. La 11 metri Dobrin era cu ochii pe portar. Deci, atât de bine se potrivea, știa pașii și știa cum să lovească… te făcea din gleznă. Deci, pleca portarul într-o parte, iar el schimba imediat. Eu nu îmi aduc aminte să fi văzut un 11 metri executat de Dobrin în care să plece portarul pe direcția în care a dat el. Făceam concursuri cum ar fi cel în care se dădea cu cretă pe bară și din 10 lovituri trebuia să ștergi creta cu mingea. Dobrin lovea mingea extraordinar și cu stângul și cu dreptul. Damblaua lui era să dea mingea printre picioare! Dobrin era în spatele vârfului și nu știu cum, dar avea al 10-lea simț și vedea cu ceafa, cu coada ochiului și te lăsa practic singur cu portarul. Faptul că nu sunt fotbaliști în ziua de astăzi se datorează și dispariției maidanelor. Nu poți să înveți fotbal două ore, cât faci antrenament, noi jucam de dimineața până seara, de care se lipea, se lipea, de care nu, nu se lipea. Nu aveai ce să faci altceva… Noi asta visam, să ne ducem în Ștrand să jucăm fotbal”, mai spune Sergiu Mândreanu.