Medicul chirurg Alexandru Pesamosca s-a născut la 14 martie 1930, la Constanța. Și-a efectuat studiile primare la Școala Italiană din Constanța și a absolvit Liceul ''Mircea cel Bătrân'' din localitate, visând să devină marinar, precum tatăl său.
Schimbările politice însă aveau să-i schimbe planurile. În 1948 a părăsit Marina și a încercat la Medicină. A învățat și a intrat printre primii. A absolvit Facultatea de Medicină Generală la București, în 1954
A fost repartizat la Niculești-Jianu, un sătuc de lângă Fetești, unde a profesat în perioada 1954-1957.
Citește și: Dragoș Predescu, după ce Tribunalul i-a respins acțiunea contra CJ Argeș: „Aștept motivarea instanței”
Din anul 1957, s-a transferat la București, unde a lucrat în domeniul chirurgiei pediatrice la Spitalul de Copii „Grigore Alexandrescu'', între anii 1957-1984, fiind șef de clinică o mare parte a acestei perioade. A muncit fără încetare, fără să-și ia concediu, cu o mare abnegație și credință în Dumnezeu, insuflată de mic copil de către mama sa, precizează sursa citată.
„În anul 1984, s-a transferat la Spitalul Budimex (în prezent ''Marie Curie''), fiind șeful clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică (1984-2000). În tot acest răstimp, a efectuat un număr uriaș de operații (după unele estimări, în jur de 45.000, după propriile calcule ajungând la aproape 50.000), cu un mare devotament față de meserie, cu har și o mare o iubire față de copiii încercați de boli grave (uneori considerate incurabile). Unele dintre operațiile efectuate de medicul Alexandru Pesamosca au constituit premiere mondiale. A operat cazurile cele mai grele venite din toată țara, multe și din străinătate: China, Franța, Italia, Republica Moldova ș.a.
Cu mulți ani în urmă, au venit la profesorul Pesamosca părinții unui copil grav bolnav. Erau din Ardeal și fuseseră la zeci de medici din țară. Chiar și medicul Pesamosca a rămas uluit. Micuțul Radu avea numai șapte ani, iar esofagul lui era plin de formațiuni tumorale benigne, iar copilul se putea sufoca în somn în orice moment. Cazul era deosebit de grav, doctorul a înțeles că n-are de ales. A acceptat să-l opereze fără nicio ezitare. S-a apropiat de iconița din peretele cabinetului, a spus o rugăciune și a intrat în sala de operație, deși nu știa ce avea de făcut pentru a-l salva pe copil”, notează Agerpres.
0 Comentarii