# Interviu cu rectorul UPIT, Gheorghe Barbu
# Domnule rector, este adevărat că veţi intra în PDL?
– Nu am luat decizia de-a mă înregimenta politic. N-am făcut-o până acum, poate nu o voi face nici de acum înainte. Dacă faceţi aluzie la faptul că am răspuns alături de prietenul meu, Constantin Stroe, la nişte invitaţii, nu văd nimic rău în asta şi nimic interpretabil.
# Ce partide politice şi ce lideri politici v-au curtat de-a lungul anilor?
– Ce rost are să mai vorbim despre aşa lucruri vechi? Spre deosebire de alţii, care se jenează să o spună, eu am făcut parte doar din Partidul Comunist, ca şi o parte a celor din partidele de azi. De-a lungul timpului m-am gândit că pot face mai multe pentru Universitate rămânând deoparte. E drept că în acelaşi timp au fost şi destule obstacole din acelaşi motiv.
# Au existat momente în care aţi simţit că politicul se amestecă în viaţa universităţii?
– Universitatea din Piteşti este poate cea mai mare instituţie publică din Argeş, deci un teritoriu tentant pentru politicieni, având în vedere şi o potenţială masă de manevră care sunt studenţii. Ce colosal ar fi să poţi transmite un mesaj care să se poată propaga şi la familiile tinerilor! Am fost mereu conştient de asta şi am simţit de multe ori că se doreşte cucerirea politică a universităţii, care din fericire are încă autonomie în alegerea conducerii sale.

„Mă mândresc cu edificarea campusului universitar”

# Cu ce vă mândriţi cel mai mult, de când sunteţi rector?
– Dacă vorbim de persoana mea, profesorul universitar ajuns prin voinţa colegilor săi rector al Universităţii de stat din Piteşti, Gheorghe Barbu se mândreşte cu cele trei ordine care i-au încununat activitatea: Steaua României în grad de cavaler, Laurii Academici în grad de ofiţer acordat de Republica Franceză şi cea mai importantă distincţie a Austriei, Marea Cruce de Aur a Ordinului de Merit, primită recent. Sunt expert al mai multor organisme interne şi internaţionale şi asta mă onorează. Rectorul Gheorghe Barbu se mândreşte cu aducerea unei mici universităţi având 15 specializări, 3 facultăţi şi 3.500 de studenţi, la rangul de Universitate cu 11 facultăţi, 60 programe de licenţă, peste 60 programe de master, 9 şcoli doctorale şi 15.000 de studenţi, în prezent. Cel mai important motiv de mândrie este edificarea campusului universitar de peste 40.000 mp şi asta într-o perioadă când toată lumea s-a plâns de finanţarea învăţământului românesc. A fost foarte greu, foarte stresant, cu o muncă enormă, dar a meritat.
# De reproşat, ce anume vă reproşaţi?
– Sigur, am destule să-mi reproşez, în principal că familia a fost pe locul doi ca timp acordat. Pe copiii mei îi mângâiam şi sărutam în somn, ca să nu-i răsfăţ. Sunt destul de inflexibil şi poate prea perfecţionist şi faţă de colegii mei. Ei însă ştiu că nu voi face nicicând ceva rău şi pot conta mereu că voi duce la bun sfârşit ceea ce ne-am propus. Sunt orgolios ca orice scorpion şi nu accept niciodată să renunţ, dacă ştiu că fac ceea ce trebuie.
# Mai multe clasamente şi statistici, realizate în ultima vreme, au indicat faptul că  Universitatea Piteşti nu se găseşte pe un loc tocmai onorant. Cum explicaţi asta?
– Clasamentele sunt ceea ce sunt, dar au şi multe alte lucruri în dosul lor. Oare de ce România nu are nicio universitate în topul primelor 500? Oare pentru că nu avem studenţi de excepţie, deşi mulţi copii români super dotaţi ajung glorii ale multinaţionalelor de aici şi de pretutindeni? Când o universitate românească va avea un buget la un sfert din bugetul oricărei universităţi din top 500 va putea să angajeze profesori care au luat Nobel-ul sau să-şi doteze excepţional laboratoarele cu tehnică de vârf. Revenind acum la topurile româneşti. Dacă vă referiţi la topul asociaţiei Ad Astra, clasificarea ia în calcul numai articolele publicate în anumite reviste, ignorând o serie importantă de indicatori privind procesul didactic şi cercetarea aplicativă efectuată în universităţi. De exemplu, la Matematică aplicată asociaţia ne clasează pe locul 10. Deci depinde de domeniu. În fapt nu există niciun top oficial, ci doar unele la care criteriile variază de la transparenţă administrativă la ocuparea posturilor.

„N-aş putea să dau salarii mai mari decât sunt în lege, chiar dacă aş vrea”

# S-a tot vorbit că la UPIT, o instituţie de stat, totuşi, există salarii nesimţite. Cum comentaţi?
– Când s-a vorbit de salarii nesimţite la Universitatea Piteşti a fost cu siguranţă o greşeală mai mult sau mai puţin intenţionată. Salariile sunt cele aprobate de Guvern, de legile în vigoare. N-aş putea să dau salarii mai mari decât sunt în lege, chiar dacă aş vrea şi vă asigur că aş vrea. Dacă vorbim însă de existenţa unor venituri mai mari la colegi de-ai mei, astfel încât să-i aducă mai aproape de ceea ce ar fi normal pentru toată lumea, asta da, putem spune. Cine sunt cei care câştigă mai mult? Cei care în afara salariului de la Universitate mai lucrează în cadrul unor proiecte internaţionale, obţinute pe bază de competiţie, fiind plătiţi din bani europeni, adică destul de mult uneori, dar cu preţul a multe ore de trudă. Conducătorul instituţiei nu poate în niciun caz să împartă banii la toată lumea, ci doar să încurajeze fiecare iniţiativă care duce la câştigarea unor proiecte. Nu eu sunt acela care spune cine face parte din respectivele proiecte, acestea sunt propuse de grupuri de lucru din cadrul catedrelor, departamentelor sau facultăţilor. Sigur, cei care s-au specializat în asta câştigă mulţi bani. Bravo lor!
# Relaţia cu liderii de sindicat din Universitate au fost şi sunt foarte tensionate. De ce se întâmplă asta?
– Vă referiţi bănuiesc la relaţia cu dl Bărbuceanu. Îmi pare rău pentru dânsul şi pentru frustrările care îl animă. Din nefericire a încercat să facă mult rău Universităţii prin reclamaţiile nenumărate şi toate controalele pe care acestea le-au generat. M-a hărţuit de-o manieră inimaginabilă denigrând managementul în sute de pagini, cu un zel care ar fi meritat o cauză mai bună, măcar de ar fi folosit energia pentru a scrie lucrări ştiinţifice sau a participa la proiecte. Am pierdut timp preţios pe care îl puteam folosi mult mai eficient decât dând explicaţii vizitatorilor de la o mulţime de instituţii ale statului. După ce m-a reclamat la Consiliul Naţional Împotriva Discriminării aştept să văd dacă o va face şi la Comisia pentru Controlul Activităţilor Nucleare, că este următoarea în listă! Dânsul este în conflict cu oricine nu îi dă dreptate, începând cu membri ai familiei, vecini, colegi, poliţişti şi judecători şi, de ce nu, şi jurnalişti! Probabil veţi avea de suferit după apariţia acestui articol! În Universitate există două organizaţii sindicale şi cea de-a doua, deci nu cea în care activează dl Bărbuceanu, este mai numeroasă. Eu îi respect pe colegii mei membri de sindicat şi vor avea totdeauna în mine un susţinător al drepturilor pe care legea le prevede. Cred că şi dânşii dezavuează agresivitatea de care a dat dovadă domnul menţionat.

„Soarta Facultăţii de Teologie va fi hotărâtă de Guvern”

# Ce vă mulţumeşte şi ce vă nemulţumeşte la noua lege a învăţământului?
– Actuala lege a învăţământului pune mai multă ordine în sistem şi asta este un lucru bun. Cred că este benefic faptul că nu se mai pune o limită de vârstă pentru activitatea într-o universitate. Un aspect negativ însă este limitarea atribuţiilor conducătorilor de docto
rat care au împlinit vârsta de 65 de ani şi faptul că peste 65 ani se pierde calitatea de titular, efectuarea activităţilor didactice făcându-se la plata cu ora. Astfel, mari nume, creatori de şcoală în anumite domenii, sunt obligaţi să iasă la pensie şi nu neapărat eşalonul următor este la înălţimea experienţei şi cunoştinţelor lor. Astfel şi la noi au ieşit la pensie profesori de mare valoare precum Nicolae Pandrea, Mariana Jurian, Octavian Drăghici, Ion Ciurea, Paul Radovici şi alţii.
# Cum caracterizaţi prestaţia ministrului Daniel Funeriu?
– Domnul ministru a cunoscut bine activitatea de cercetare în străinătate, dar lucrurile sunt departe de-a putea fi comparate cu ce este la noi. Cred că este bine intenţionat dar, din experienţa anterioară a sistemului românesc, reforma este dificilă şi implementarea ei de durată.
# Care va fi soarta Facultăţii de Teologie până la urmă?
– Soarta facultăţii va fi cea pe care o va hotărî Guvernul, pentru că este înfiinţată prin Hotărâre de Guvern. Până atunci lucrurile merg înainte în configuraţia actuală. Respectăm legea.
# De ce s-a ajuns aici? Se poate vorbi de o răzbunare a ÎPS Calinic la adresa lui Nicolae Brânzea?
– Eu cred că ÎnaltPreasfinţitul Calinic este deasupra unor astfel de lucruri mărunte. Ca să existe o răzbunare aşa cum spuneţi ar trebui să existe şi un motiv, nu? În fapt, domnia sa are propria evaluare a activităţii celor din subordine şi nu ne putem amesteca. Mai auzim câteodată ecouri despre cum a mustrat pe unul sau pe altul şi nu putem face comentarii pentru că nu ştim despre ce este vorba. Eu unul nu ştiu.

„Calitatea candidaţilor la bacalaureat şi facultate a scăzut considerabil în ultima vreme”

# Cum v-a găsit vara, cu gânduri de concediu sau cu planuri îndrăzneţe?
– Vara m-a găsit extrem de ocupat şi am sentimentul că nu îmi ajung cele 24 de ore ale unei zile pentru tot ceea ce am de făcut. Sunt implicat profesional în nişte proiecte pentru care am de făcut raportări şi de  gândit şi organizat materiale pentru formările pe care acestea le presupun. Mă bucur însă că efortul merită făcut pentru că înseamnă recunoaştere în domeniul universitar european, dar şi finanţare pentru universitate. Pe de altă parte am toate activităţile fireşti acestei perioade: suntem în apropierea sesiunii şi admiterii. Planurile de vacanţă mai au de aşteptat!
# Cum mai merge admiterea pe vremurile astea?
– Nu este aşa cum mi-aş dori, adică un concurs adevărat, cu probe grele, ca odinioară şi nu spun asta pentru că sunt nostalgic, ci pentru că din nefericire calitatea candidaţilor la bacalaureat şi facultate a scăzut considerabil în ultima vreme. Ne adaptăm vremurilor şi condiţiilor! Dacă vă referiţi la numărul candidaţilor aşteptaţi nu îmi fac griji foarte mari. Avem specializări atractive şi cred că vor fi destui înscrişi. Colegii mei au făcut mediatizare în rândul liceenilor şi cred că va da roade.    
(Neluţu DINU)