Singurul bărbat din România care făcuse acest nume vestit era un actor și cântăreț de comedie, cel despre care va fi vorba în aceste rânduri nici nu cântă, nici nu dansează, nici nu spune glume. Atuncea, ce? Să nu se supere nimeni. Nu vreau să fac aici comparații. Fiii Argeșului și Muscelului, cetățenii de onoare din aceste evenimente devenite epocale, poartă fiecare în ranița lui bastonul de mareșal. Artiști, ingineri, profesori, medici, ofițeri, universitari, specialiști, jurnaliști, academicieni, savanți, de prin județ, de prin capitală, de prin toate marile orașe ale țării, de prin toate colțurile ei, de peste mări, de peste oceane, fac fală acestui petec de Românie, de unde au plecat sau unde s-au stabilit.
După un vechi obicei, fiii pleacă de acasă în lume cu ceva zestre care îi ajută să se afirme. Dacă nu cu bani, vite, țoale, moșteniri, măcar cu dragul de minte și de suflet.
Băiatul strigat Tică sau Costică, Titel sau Costel, a părăsit satul cu o valiză de lemn în care avea rufe și ceva merinde spre o școală profesională. Parcă numai el? La fel se întâmpla, cam în același timp, cu Badea Gheorghe, azi mare om de afaceri, investitor și dezvoltator, cu binecunoscutul Constantin Nicolescu, actualul președinte al consiliului județean, cu Florea Tolea, cu mai tânărul Gheorghe Văsâi și mulți alții, care au tras la șaibă și se puteau legitima cu urmele bătăturilor din palme.
Am numărat aici numai câțiva din cei ce aduc azi, și o fac de ani de zile, câte ceva între hotarele Argeșului și Muscelului.
Nume țărănesc, pentru el cu rezonanță internațională. Este unul care a adus României mai mult spor de avere și prestanță decât toți miniștrii economiei din guvernele de tranziție, cu premieri cu tot…
Nu spun asta pentru el. Nu-i face nimeni statuie. Și nici nu are nevoie să fie înțepenit în piatră sau metal… Ecou în patru orizonturi! Să audă toată clasa politică! Se poate! Faceți ceva pentru țara asta să nu se prăvale…
Toată lumea recunoaște că „Dacia” este o privatizare reușită. Poate singura. Oricum cea mai mare. Și fără sincope. Și cu perspective. Chiar dacă unora nu le convine…
Dar treaba asta nu s-a întâmplat de la sine. Nu știm cum ar fi fost fără Stroe. Dar vedem cum e cu el. În toți acești ani, când firma a adus bani la bugetul statului și a dat de lucru la mii de oameni. Când au falimentat și au dispărut atâtea întreprinderi constructoare de mașini. Dacă Stroe ar fi fost acolo unde trebuia unul ca el, alta ar fi fost situația.
Să nu se creadă că el este omul predestinat, cu puteri excepționale, înzestrat cu forțe supranaturale! Că destinul i-a înlăturat orice piedică din cale. Dimpotrivă, s-a pomenit copleșit și hărțuit de o adevărată năvală de căpușari, pornită să sugă și să roadă întreprinderea până nu mai rămânea nimic din ea. Presiuni de sus, de jos, din toate părțile. Chiar se reușise la un moment dat să fie dezmembrată și împărțită în zece firme, mai ușor de înghițit. Cu tendință de comisioane și alte facilități, persoane cu influență în decizie cereau privatizarea cu orice preț. Presiuni guvernamentale, sindicale, colaterale. Stroe a reușit să impună privatizarea cea mai bună. Mai sunt și alte personaje care nu-și dau seama că prin acțiunile lor pot să-i alunge pe investitori, sau chiar urmăresc să-i fugărească. Ar fi o catastrofă. Este adevărat că aici nu se câștigă la nivelul constructorilor din Franța. Dar Renault nu a venit să facă pomeni. Câștigă ei, câștigăm și noi. Rău ar fi de țara asta dacă această firmă ar da faliment.
Stroe. Nu trebuie adulat. Nu și-a făcut decât datoria. De om. De cetățean. (Vorbe mari? Limbă de lemn? Nu contează!)
Cinstit, dar nu și sărac. Nu-i cunosc declarația de avere. Însă n-am auzit de insule, de yahturi, de hoteluri luxoase în străinătate. La Pitești locuiește într-o casă de preot de țară. Soția, eminentă profesoară de franceză, nu a fost promovată directoare sau inspectoare. Fetele, amândouă în cabinete de stomatologie, curăță carii și trag de dinți. Pe Sorina o știu de când era elevă. Avea șanse să ajungă în elita culturală. Dar în Parlamentul European se bâlbâie fiica unui alt personaj care a făcut totul să o propulseze (dea Domnul să nu aibă soarta Licăi Gheorghiu – Dej sau Zoei Ceaușescu).
A avut propuneri domnul Stroe pentru lideri politici, pentru funcții în stat. Ar fi făcut-o dacă ar fi fost sigur că este lăsat să facă ce trebuie făcut. Dar nu se vrea să fie nici bomboană pe colivă, nici floare la butonieră și nici cercel în urechea guvernamentală.
Nu-i pasă că va fi dat uitării… Doar nu se gândea la așa ceva când a plecat din sat cu cufărul de schimburi spre o școală profesională. Ucenic, muncitor – învățământul la seral – inginer… Mai mult nu visase niciodată.
Aici e Stroe. La Pitești, la București, la Paris, în Germania, în Anglia, în Canada, în Țările Scandinave, în cele Sud-Americane, peste Ecuator, până în poalele Polilor, pe toate drumurile planetei.
Ar fi putut să se așeze oriunde. Dar a rămas pe vatra argeșeană!
(Prof. Marin Ioniţă)
0 Comentarii