Web Analytics
scris joi, 27.02.2014

Adieri de primăvară

Da, și eu m-am săturat de pițigoi și pițigoaice, de papițoi și de papițoaice, de cămătari, de bufoni, de potlogari, de escroci, de politicieni și de circul românesc. Când scriu despre asemenea specimene, o fac pentru că nu am încotro. Asta e meseria de ziarist, să le smulgă masca de pe față, să-i dea în tărbacă, să-i lege la stâlpul infamiei, să-i ardă cu fierul roșu.
Dar să ne luăm o pauză. E atâta primăvară, vine ziua mărțișoarelor. Am să vă îmbăt cu metafore. Plămădite în rime de copile…(Prof. Marin Ioniţă)

Adieri de primăvară

Lumea ta

de Arina Epure, clasa a X-a, CNL „Zinca Golescu” Piteşti

Stai culcat pe spate
Și te gândești.
Privești tavanul alb
Pe care desenezi mii de imagini.
Știi că doar atunci ești liber
Să creezi o realitate
Cum vrei tu.
Pozele și filmele de pe tavanul tău
Nu le vede nimeni,
Pentru că oamenii
Nu se uită niciodată în sus.
Nici când se roagă lui Dumnezeu,
Nu privesc în sus,
Ci în jos.
Ești în siguranță
Să visezi,
Să trăiești pe tavanul cinematografic
Unde tu ești regizorul.
Și când mintea ți-o ia aiurea
Să strigi repede:
„Tăiați!”

Anatomie

de Bianca Iancu, clasa a X-a, CNL „Zinca Golescu” Piteşti

Brațele întinde-ți-le până la
cutia mea
toracică.
Cu ramuri subțiri de tei
vreau să mă
asfixiez.
Să-mi curgă apa de ploaie
prin vene,
precum cad stelele, din inălțimi,
înspre pământ.
Dintr-o bucată de lemn groasă,
din cutia craniană.
Frunzele să transmită impulsuri nervoase,
Iar o pasăre să încerce să își facă cuibul,
din paie uscate.
Inimă de paie vechi.

Stupul

De Ella Enescu, UMF Carol Davila, Facultatea de FARMACIE, anul I

Niciodată n-am fost sigură
de câtă otravă încape-ntr-o lingură.

Niciodată n-am fost mai convinsă
că sufletul are cavitatea lui, însă,
uneori sufletul meu
e o cavitate în sine,
alteori-un stup de albine.
Zumzăit năucitor e în mine!
vârtej de cuvinte tăcute,
doar inima tace cuminte.

Odată credeam că nu am
un suflet de-adevăratelea
şi-am cules cu durere
pelin.

Am aşteptat ca din mine
să curgă izvoare
de miere
ca şi cum suferinţa
spală păcate
şi-adună nectar.

În stupul acesta
mai este încă loc pentru fericire.

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită

Investiţii de milioane la Lereşti

Recent declarată stațiune turistică, localitatea Lerești beneficiază de o expansiune nemaiîntâlnită a domeniilor turistic, economic și...