Web Analytics

Actriţa Luminiţa Borta: „Pe mine mă provoacă rolurile pe care le am în mine şi pe care încă nu le-am jucat” (II)

de | 19.01.2017 12:16 | Cultură

15 LuminitaBorta

# Medeea… Din zecile, sutele, miile de roluri posibile, de ce l-ai ales tocmai pe acesta, cel mai greu de interpretat? Şi, la prima vedere, foarte nepotrivit în această perioadă a show-urilor ieftine de la televiziune? Erai sigură că se ridică publicul piteştean la înălţimea unei asemenea înţelegeri a teatrului antic? Ai riscat?

– Eu risc mereu. Îmi construiesc un parcurs. Medeea trebuia să vină, o așteptam, doream să mă confrunt cu unul dintre cele mai importante mituri ale umanității – Iason, cel care a plecat pe „Argos” pentru a fura „Lâna de Aur” din Colchida, acolo unde regele, tatăl Medeei, a vrut să-l omoare, Medeea, tânara prințesă, îndrăgostită de un străin, dornică de iubire, dornică de a sacrifica totul pentru Iason, omorând pentru el, dăruindu-i prunci, urmându-l în exil, părăsită, alungată, plină de resentimente, dornică de răzbunare. Mi-am dorit această întâlnire, pentru că, și acum, lumea e plină de femei care au dat totul pentru iubire și se trezesc părăsite, abandonate, aruncate din căsnicia în care au crezut până în ultima clipă.
Publicul piteștean este un public cult, cu înțelegere și energie bună și merită cele mai bune spectacole, cele mai bune interpretări actoricești pe care, în primul rând, noi, actorii scenei piteştene, le putem crea.
# Medeea, un personaj dintre cele mai complexe ale literaturii universale. Făptură dintr-o lume a misterelor, îşi părăseşte condiţia într-o aventură în necunoscut, sedusă şi îndrăgostită de un cutezător venit de pe alte meleaguri, despre care nu ştie nimic. Ajunsă într-o lume pe care nu o înţelege şi de care nu este înţeleasă, este privită ca o sălbatică fără disponibilitatea de a se civiliza, singura posibilitate de supravieţuire fiindu-i iubirea. Cu cei doi copii, fructe ale dragostei, unica sa legătură devine indestructibilă. Dar este abandonată. Ca să-l pedepsească crunt pe cel care a înşelat-o, îşi ucide copiii pe care îi aveau împreună. Suprem sacrificiu. Abjecţie absolută. Cum de te-a fascinat acest personaj? Prin ce stări ai trecut ca să-l interpretezi, cu ce fericire, cu ce durere, cu ce sfâşiere?
– Textul Ninei Mazur este minunat și special! Dincolo de versiunea foarte cunoscută, pornită de la Euripide (primul din istorie care prezintă acest mit, primul care analizează această situație, femeia – părăsită atunci când bărbatul își găsește pe altcineva),  Nina Mazur vine cu un final care m-a încântat: Medeea nu și-a omorât fiii: corintenii s-au răzbunat pe femeia, pe străina, care nu și-a acceptat soarta și a otrăvit-o pe rivala ei, prințesa Glauke și pe tatăl ei, Creon, regele Corintului.
Am construit spectacolul ca pe un dialog între antichitate și contemporaneitate, repet: situația e încă vie, e încă actuală, femei din toată lumea își au experiența lor de totală uitare de sine pentru fericirea de a fi iubite.
# Şi cu ce satisfacţie? Cu ce răsplată?… De jucai într-un spectacol de două parale, nu te consumai până la epuizare. Şi nici nu te coborau pe ştatul de plată. Şi norma de repetiţii şi de joc nu ţi-ar fi fost afectată. Cu ce te-ai ales?
– Am câștigat „noi puteri”. Ca artist, ca om. Orice rol, orice spectacol făcut cu totală dăruire „te îmbogățește”. Eu așa cred. De aceea risc, de aceea sufăr, de aceea sacrific mult, de aceea mă „afund” cu totul în TEATRU, TEATRU, TEATRU…
# Să fie asta frumoasa nebunie a creatorilor de orice fel, blestemaţi să atingă perfecţiunea?
– Ce frumos! E o nebunie, asta e sigur. Frumoasă?   Cred că pe mine mă provoacă rolurile pe care le am în mine și pe care încă nu le-am jucat, mă provoacă dorința de a-mi depăși limitele, mă provoacă talentul, mă provoacă perfecțiunea unui vis – vreau ca orașul meu să se bucure că are Teatrul cel mai bun pe care îl poate avea.

Articol scris de Jurnalul de Arges

Distribuie!

0 Comentarii