Trecutul ne aparține, volens nolens ni-l asumăm și cu nostalgie apelăm la memoria afectivă ca să reconstituim iubiri din amintiri, dar și ceea ce ne leagă de persoane anume… precum TOMA BIOLAN, un reper în creșterea spirituală a generației sale, bun prieten cu CORNELIU MARCU, ziarist și dramaturg, pe nedrept uitat.
Era o reală delectare să-l ai partener de discuții pe TOMA, secretar literar la TEATRUL „AL. DAVILA”, un tânăr distins, manierat, cu simțul calamburului, cu simțul replicii cu multiple subînțelesuri; el improviza spontan dialoguri umoristice, fredona și cânta la chitară. TOMA BIOLAN (sept. 1940-iunie 2004) a fost remarcat ca poet de GEO DUMITRESCU, el însuși poet exigent, precum și de istoricul literar Al PIRU.
Ca poet talentat, membru al Uniunii Scriitorilor, TOMA BIOLAN a lansat pagina de emulație literară SĂGETĂTORUL, menținută și acum prin grija prietenului și colegului său de breaslă, directorul cotidianului ARGEȘUL, d-nul MIHAI GOLESCU. Aspiranții debutanți în lirică erau lansați de mentorul TOMA BIOLAN în „Meșterul Manole”. Eu, ca amică a la long a familiei Biolan, mă bucur să am onoarea să consacru aceste rânduri scriitorului care a abordat mai toate genurile literare, excelând însă în poezie.
Luminiţa Borta, actriţă a la long în TEATRUL ”AL. DAVILA”
Citește și Toma Biolan, un sceptic melancolic
0 Comentarii