# CONVORBIRI NECONVENŢIONALE

# Și, ca să ne întoarcem cu picioarele pe pământ, cum au fost începuturile?  De ce ai ales această profesie?
– Am mai spus, în glumă, că nu-mi place să mă trezesc dimineața, însă în meseriile vocaționale cred cu tărie că este vorba despre har divin.
#  Cum de te-ai hotărât și când? Cine te-a îndemnat? Cine te-a încurajat? De la cine-ai învățat? Ai cui să-i fi recunoscător? Ai cui să-i reproșezi?
– În viață ai nevoie de încurajări și ai de învățat mereu. Nimic nu e întâmplător. De aceea sunt recunoscător oricărei întâlniri sau întâmplări.

„Am fost, sunt și sper că voi mai fi lăudat, criticat și premiat”

# Primii pași? Primele suceese? Întâile căderi? Festivaluri? Turneele? Cronici? Premii?
– E o succesiune firească. Am simțit gustul fiecărei etape, cu succese și căderi. Am avut șansa să văd o mare parte din lume, participând la festivaluri importante. Am prins turnee lungi cu câte patru reprezentații pe zi. Am fost, sunt și sper că voi mai fi lăudat, criticat și premiat.
# De ce la Pitești? Ești mulțumit cu ce ți se oferă? Actorul de elită? Rolurile principale? Ba și director al teatrului de marionete? Recitaluri muzicale?
– Sunt o persoană implicată și responsabilă, iar la Pitești am considerat că există potențial și se poate construi. Chiar și printre ”marionete” poate apărea un teatru pentru copii și tineret solid, educativ și adevărat.
# Simți riscul de plafonare? De provincializare? Nevoia de evadare?
– Te poți plafona oriunde. Omul sfințește și desfințește locul.

„După ani de navetă, mă regăsesc în fiecare dimineață mirosind „iarba verde de acasă”, fiind recunoscător spațiului argeșean care m-a înfiat”

# Fugi de viața urbană, în capitală n-ai fi avut șanse mai mari, regizori celebri? Televiziuni, platouri de filmare…. Găsești capitala un oraș abisal? De ce ți-ai ales să locuiești într-un sat? Originea țărănească? Intrarea în viața patriarhală? Vatra ancestrală?
– Am trăit experiența bucureșteană alături de regizori și actori importanți, de la care am avut multe de învățat. Am făcut televiziune și film, însă la cât de mult s-a poluat acest spațiu, în ultimul timp, nu m-aș mai regăsi. Dar după ani de navetă, mă regăsesc în fiecare dimineață mirosind ”iarba verde de acasă”, fiind recunoscător spațiului argeșean care m-a înfiat.
# Ce viitor îi vezi teatrului în viitor în condițiile agresării spațiului și captării publicului de televiziuni, de invaziile agresive ale internetului? Al spectatorilor tot mai câștigați de spectacolele politice, tot mai sărăciți, tot mai puțin educați?
– Teatrul nu va muri atâta timp cât vor exista minim două entități: actorul și spectatorul. Teatrul își are rolul lui, bine stabilit,  indispensabil pentru societate. Iar dacă societatea se schimbă și teatrul trebuie să urmeze această tendință, însă nu poate abdica de la principii. Principii unanim valabile pentru oricine: educație și cultură. Va mai fi actoria o artă și o meserie? Se va mai putea câștiga pâinea de pe scândura scenei?
PROF. MARIN IONIŢĂ