Argeșul a intrat în ultimii ani într-o bulă a mediocrității din care nu cred că va ieși curând. Nu poți rezista în competiția carnasieră cu alte județe, cu personaje insinuate în funcții publice și care sfârșesc prin a-și plagia propria incompetență. Singura lor miză e să se cocoațe în niște scaune pe care să le căpușeze. Fie în așteptarea unei pensii îndestulătoare de la buget, fie de avantaje conexe funcției. Uitați-vă că nu avem un proiect major de județ în niciun domeniu ce ne-ar putea aduce stabilitate și prosperitate. Nici în sănătate, nici în infrastructură, nici în turism. În jurul funcțiilor confiscate de acești mediocri ce ne conduc nu e decât deșert. Un deșert în nisipul căruia noi, cei care le plătim salariile, agonizăm în fiecare zi. Pe copiii noștri își exersează vaccinurile expirate, iar pe noi ne cocoșează cu taxe locale tot mai numeroase și mai aberante. Suntem obligați să ne rupem mașinile pe drumuri infecte construite de săgeți de-ale lor, din mediul privat, cu care împart banii. Am devenit un județ mediocru din cauza prea multor mediocri ajunși în funcții publice și cărora nu le-am dat din vreme peste nas.
Uitați-vă doar la Tudor Pendiuc! Omul a fost așa dintotdeauna, mediocru ca un pantof pingelit în exces și suficient ca o plăcintă făcută din brânza rămasă de la nunta de alaltăieri. Acum îl vedem ridicol și delirant deoarece funcția pierdută îl împinge să-și dea în petec și atrage, pe cale de consecință, și un alt tip de expunere, una negativă, cea a loser-ului care nu știe să piardă. Nu vedeți că nici descarcerat din funcție de piteșteni, Tudor Pendiuc nu acceptă realitatea? De ce, dacă tot susține că a fost un personaj providențial pentru oraș, nu a fost votat de mult mai mulți piteșteni, măcar de încă o mie, peste cei doar 8% care au ieșit la vot? Ca să nu se mai expună unei gâlceve penibile de genul celei că l-au furat foștii săi colegi, vicele Ionică și PSD-ul, cu vreo trei sute de voturi.
Vorbeam de mediocrii care ne conduc? Pendiuc a ieșit din scenă și agonizează în nămol. Dar au rămas alții care au ajuns la butoane și pe care suntem datori să-i tragem de mânecă spre a nu repeta aceeași experiență râncedă cu un primar care a ținut captiv în mediocritate un oraș, vreme de aproape un sfert de secol.
Gabriel Grigore