Jurnalul de Arges
Cuvânt şi Taine, o rubrică de pr. dr. Rafael Vintilă. Andrei Tase: „Muzica îl ajută pe om să-şi înalţe sufletul către Dumnezeu”
Pr. Psih. Dr. Rafael Vintilă: Muzica are puterea de a emoționa, de a uni și chiar de a conduce omul spre Dumnezeu. Dar ce face ca un cânt să fie cu adevărat bisericesc? Astăzi îl avem alături de noi pe Andrei Tase, tânăr muzician și doctor în muzică, pasionat de această artă încă din copilărie. Vom încerca să aflăm ce rol are cântul în transmiterea credinței și care sunt criteriile după care trebuie aleasă muzica în cadrul slujbelor Bisericii.
Andrei Tase, doctor în muzică: - De două milenii, muzica însoțește liturghia Bisericii. În acest context, cântul participă la transmiterea învățăturilor de credință, devenind un autentic vector al evanghelizării. Încă de la originile Bisericii creștine, muzica a avut un rol esențial în rugăciunea comunitară. La început, apostolii cântau psalmii Vechiului Testament. Evangheliile ne spun că, după Cina cea de Taină, Mântuitorul și ucenicii Săi au ieșit pe Muntele Măslinilor după ce au cântat imnurile pascale (Matei 26, 30; Marcu 14, 26). Apostolii au continuat această tradiție în prima comunitate creștină, iar noi, creștinii, cântăm până astăzi.
Pe măsură ce cultul creștin s-a dezvoltat, noi cântări au fost integrate în rânduiala liturgică, mai ales în celebrarea Sfintei Euharistii. În Apus s-au consacrat rugăciuni precum Kyrie, Gloria, Sanctus și Agnus Dei, iar în Răsărit s-au dezvoltat imne de o profundă frumusețe. Împăratul Iustinian cel Mare a sprijinit dezvoltarea imnografiei și a introdus în cult cântări cu pronunțat caracter dogmatic, menite să exprime și să apere adevărurile credinței. Cu timpul, patrimoniul muzical al Bisericii s-a îmbogățit prin imne, tropare, condace și alte compoziții liturgice.
Obiectivul principal al cântului liturgic este crearea și întărirea unității dintre credincioși. Totodată, el însoțește și celelalte momente importante din viața Bisericii, precum Botezul, Cununia sau slujbele de înmormântare.
Din nefericire, în zilele noastre, întrucât mulți creștini sunt mai puțin practicanți, tot mai puțini participă efectiv la cântarea comună din cadrul slujbelor. Cu toate acestea, cântarea bisericească are puterea de a transforma chiar și atmosfera de doliu într-o comuniune a speranței. Transmiterea credinței prin muzică se realizează, în primul rând, prin faptul că textele cântărilor provin din Sfânta Scriptură și din bogatul tezaur al Sfinților Părinți. Prin atmosfera de rugăciune pe care o creează, muzica îl ajută pe om să-și înalțe sufletul către Dumnezeu și să guste ceva din frumusețea Împărăției cerurilor. Tocmai de aceea, ea îi poate impresiona chiar și pe cei care nu cred, unii descoperindu-L pe Hristos în cadrul slujbelor Bisericii.