# Interviu cu prof. Constantin Biriboiu, inspector general adj. la ISJ Argeș. Fiindcă învăţământul argeşean e presărat cu numeroase fenomene negative, de la comportamentul violent al elevilor şi abandonul şcolar, până la plata de către elevi a unor sume de bani, nu tocmai mici, pentru fondul clasei sau pentru excursii care să le sigure promovarea, am dorit să aflăm care sunt preocupările şefilor ISJ Argeş, acum, la începutul unui nou an. Aşa că i-am solicitat inspectorului şcolar general adjunct, Constantin Biriboiu, un scurt interviu.
# Ce anume preocupă acum, la începutul anului 2013, echipa de la conducerea ISJ Argeş? Mai ales că sunt voci, și nu puține, care acuză o prostituţie generalizată în învăţământ. Se cer copiilor bani peste bani în şcoli: de fondul clasei, de culegeri, de excursii care asigură note mari sau note de trecere la clasă…
– În primul rând, termenul de prostituţie nu-mi prea place pentru că pe omul de rând acest termen îl duce cu gândul la cu totul altceva. Însă eu înţeleg la ce se referă includerea termenului în cadrul întrebării dvs. Preocuparea noastră, a tuturor, este aceea de a reveni la o atmosferă serioasă în unităţile şcolare, la o preocupare mult mai serioasă a cadrelor didactice pentru activitatea pe care sunt menite să o desfăşoare şi o preocupare mult mai insistentă în privinţa colectivelor de elevi. În majoritatea şcolilor, sunt numeroşi elevi ai căror părinţi nu mai sunt în ţară pentru că din motive sociale bine cunoscute au plecat pentru a-şi găsi un loc de muncă în afară. Ei şi-au lăsat copiii fie în grija bunicilor, fie în grija fraţilor sau a familiilor înrudite, dar aceşti copii beneficiază de foarte puţină preocupare din partea familiei în ceea ce priveşte formarea şi conduita lor. Din cauza acestui fenomen, cred că e nevoie ca în toate colectivele de cadre didactice să se abordeze mult mai serios preocupările pentru corectarea conduitei elevilor ca să se elimine incidentele care au loc în ultima vreme în rândul colectivelor de elevi. Dar şi pentru a le induce şcolarilor dorinţa de cunoaştere, de studiu, de învăţătură, care s-a diminuat cât se poate de mult.
# Când aţi menţionat corectarea conduitei v-aţi referit şi la stilul vestimentar al elevilor?
– Da. Consider că a fost o mare greşeală faptul că s-a renunţat la purtarea uniformei şcolare. S-a lăsat la latitudinea elevilor, dacă să o poarte sau nu. Ori, din câte ştim din experienţa vieţii, nimic nu se face dacă e lăsat la voia întâmplării. Totdeauna s-au făcut lucruri bune, atunci când au fost cerute cu insistenţă ori s-au impus. Prin renunţarea la uniformă s-a dat unora dintre elevii cu posibilităţi materiale şansa de a etala tot felul de ţinute, care, de multe, ori depăşesc bunul simţ şi bunul gust. Iar mulţi dintre elevi, pentru că numărul celor care nu au posibilităţi materiale este tot mai mare, se simt cât mai stânjeniţi în colectivele de elevi din diversele licee. În colectivele didactice, din activităţile pe care le-am avut şi din vizitele făcute în unităţile şcolare în perioada semestrului I, am văzut şi o schimbare de atitudine, o preocupare mai atentă faţă de elevi, datorată în mare măsură şi schimbării echipei de la conducerea Inspectoratului Şcolar. Prin acţiuni care să implice cât mai mulţi elevi şi care să îi solicite mai mult în activităţi bine organizate, sperăm să îi aducem spre o preocupare mai insistentă de a învăţa, de a cunoaşte, de a-şi forma un bagaj de cunoştinţe şi un vocabular mai bogat.
„Foarte mulți elevi au un vocabular cât se poate de sărac”
# Consideraţi că este prea sărac în cuvinte vocabularul elevilor din şcolile argeşene?
– Da. Foarte mulţi dintre elevi au un vocabular cât se poate de sărac. Acest lucru cred că se datorează în mare măsură faptului că ei au renunţat să mai citească o carte de literatură. De foarte multe ori se rezumă la a căuta pe Internet comentariile prevăzute pentru o anumită operă literară. Această preluare a informaţiilor de pe Internet, nu le dă posibilitatea să îşi contureze ei înşişi un vocabular bogat şi un bagaj de cunoştinţe, astfel încât să îşi poată expune singuri ideile. Am observat că sunt copii care posedă cunoştinţele specifice unei discipline, însă nu au vocabularul suficient de bogat ca să le poată expune.
# În ceea ce priveşte solicitarea de bani de la elevi pentru fondul clasei şi excursii. Sunt obligaţi sau nu elevii să contribuie cu bani pentru acestea?
– În primul rând, fondul clasei nu mai este obligatoriu. Elevii nu sunt obligaţi să contribuie cu bani pentru constituirea unui fond al clasei. Sunt, într-adevăr, şi probleme care trebuie rezolvate de către colectivul clasei. Eventual, cumpărarea cretei sau a unui prosop cu care elevii să se şteargă pe mâini după ce au folosit creta, dar nu strângerea de bani pentru a se constitui un fond al clasei sau al şcolii. Lucrurile acestea pot exista în anumite şcoli şi se pot petrece numai dacă în şedinţele cu părinţii din clasa respectivă s-a convenit de comun acord. Probabil că un cadru didactic sau mai multe cadre didactice au făcut această propunere şi au discutat cu părinţii, dar nu li s-a și impus contribuţia la acest fond al clasei. Dacă sunt probleme care se mai zvonesc sunt probabil datorate răutăţii persoanelor care le transmit sau unei informări insuficiente. Eu nu pot să bag mâna în foc că toate afirmaţiile pe care le-aţi auzit dvs. sunt sau nu sunt adevărate, dar, din punct de vedere legal, nu s-a impus niciunui elev să contribuie cu bani pentru constituirea unui fond al clasei sau al şcolii. Asta o ştiu pentru că, atunci când am devenit director la Liceul Teoretic „Ion Barbu”, deşi într-o perioadă anterioară se impusese elevilor să contribuie la fondul clasei, am renunţat să mai cerem aceste contribuţii. Erau lucruri care se rezolvau de comun acord cu părinţii, se căutau sponsorizări şi alte posibilităţi de a se dota spaţiile unde îşi desfăşurau activitatea elevii claselor respective. Cât despre excursii, acestea se fac în mod curent, dar ele sunt coordonate de profesorii-diriginţi, cu aprobarea şcolii, în ultimă instanţă şi cu un aviz al ISJ Argeş. Însă cum se procedează la strângerea fondului pentru deplasările respective, e problema strict a diriginţilor sau a profesorilor care organizează excursia şi nu face obiectul unei verificări din partea ISJ. Mai sunt şi excursii organizate în afara spaţiului şcolar, elevii din mai multe şcoli participând la excursiile organizate de diverşi operatori de turism. De cele mai multe ori am văzut această situaţie.
„Oltenii sunt paroliști, muntenii sunt mai pragmatici”
# Pentru că am discutat despre vocabular şi limbaj. Observ în limbajul dvs. şi un accent oltenesc aparte. De unde provin aceste influenţe?
– M-am născut în judeţul Gorj, în comuna Turceni şi am început liceul în Gorj, absolvindu-l în Craiova, la Colegiul „Carol I”, secţia matematică, iar facultatea am terminat-o tot în Craiova. Deci provin şi m-am format în zona oltenească. Apoi, prin repartiţie, am ajuns în judeţul Argeş. În anul 1978 am fost repartizat ca profesor la Liceul Industrial Nr. 3, fostul Grup Şcolar CFR.
# A fost greu să vă acomodaţi cu viaţa, locurile şi oamenii din Argeş?
– Deşi soţia mea crescuse în Piteşti, la venirea în judeţul Argeş am avut o oarecare problemă la adaptarea cu oamenii şi limbajul de aici, care este într-o mare măsură diferit de cel din Oltenia, unde predomină folosirea perfectului simplu. Însă m-au acceptat ca atare, iar eu mi-am păstrat modalitatea de exprimare cu accent oltenesc. Şi în cadrul colectivului didactic m-am încadrat cât se poate de bine.
# Cum îi caracterizaţi pe olteni?
– Oltenii sunt fairplay şi parolişti. Spun asta prin prisma persoanei mele. Eu sunt genul de om care niciodată nu promit ceea ce ştiu că nu este realizabil şi când am promis ceva, cu siguranţă mă ţin de cuvânt.
# Dar muntenii cum vi se par?
– Sunt puţin aparte. Mi se par mult mai pragmatici, preocupaţi mai mult de propriul interes. Oamenii din această zonă sunt mai materialişti. Îşi urmăresc interesul material mult mai insistent decât noi, ceilalţi şi nu renunţă niciodată la a-şi atinge scopul propus. Aşa am simţit eu oamenii din jurul meu.
Iustina HARCO-BURCEA
0 Comentarii