În anul 1913 prințul Carol a împlinit 20 de ani. Peste un an, în 1914, bunicul său, regele Carol I, a trecut la cele veșnice, Carol devenind moștenitor al tronului cu toate responsabilitățile ce derivau din noua sa postură. Ceea ce se petrecea însă la Casa Regală semăna întrucâtva cu basmele noastre, numai că totul era în oglindă, rolul prințesei mofturoase fiind luat de prinț, prin patul căruia se perindau tot felul de Ilene Cosânzene, toate fără șanse de a-i fura inima. Numai că la Carol inima era legată ombilical de alt organ, despre care am vorbit în episodul trecut. Până la urmă însă, s-a întâmplat minunea. Ea s-a numit Zizi Lambrino, pe numele adevărat Ioana Maria Valentina Lambrino. Nu era o frumusețe nici pe departe: mică, durdulie, brunetă și cu nasul mare. Ce calități avea puteți lesne ghici, dacă avem în vedere pretențiile prințului.
Zizi, Zucky sau Baby, cum o alinta Carol, era o moldoveancă descendentă a unei vechi familii aristocrate, fiică a generalului Constantin Lambrino și a Eufrosinei Alcaz. Școlită în Franța, Zizi era o companie plăcută, impresionând prin cunoștințele sale din domeniul muzicii și literaturii.
Cei doi s-au cunoscut în vara anului 1913 la o petrecere dată de prim-ministrul Alexandru Marghiloman, la care participase întreaga familie regală. În mod sigur nu a fost un ”coupe de foudre”, Baby trebuind să apeleze la toate farmecele cu care fusese dăruită și mai mult decât atât pentru a-l cuceri pe nărăvașul Carol. Nimeni nu a dat la început o mare atenție relației lor, cei din preajma sa fiind mulțumiți că s-a găsit cineva care să-l strângă de pe drumuri.
Totul a explodat în toamna anului 1918, când principele Carol a fugit cu aleasa inimii sale la Odessa, căsătorindu-se în secret, anunțând totodată că renunță la Coroana României. De data aceasta Carol sare calul.
Faptele sunt mult mai grave decât par la prima vedere. Pentru a se căsători cu Zizi Lambrino, la 9 septembrie 1918 părăsește Regimentul 8 Vânători, pe care îl comanda cu gradul de colonel, intrând astfel în poziția de dezertor, pedepsită cu moartea, conform Legii marțiale ce se aplica pe timp de război. Gestul său este cu atât mai iresponsabil cu cât la acea dată situația țării era catastrofală în urma păcii încheiate la București cu Puterile Centrale.
Pedeapsa primită de Carol se înscrie pe linia ”dublului standard”, atât de des utilizat astăzi. Este condamnat la 75 de zile de închisoare, pe care, la intervenția expresă a mamei sale, Regima Maria, le va executa în cele din urmă la Mănăstirea Horaița din Bicaz. În oglindă voi prezenta pe scurt cazul sublocotenentului Constantin Ciulei, acuzat pe nedrept de colonelul trădător Alexandru Sturdza, care va dezerta la inamic nu după mult timp după execuție.
Judecat sumar, sublocotenentul Constantin Ciulei a fost condamnat la moarte și executat. Mama sa mersese în audiență la regele Ferdinand și reușise în cele din urmă să obțină ordinul de anulare a pedepsei. Din păcate, ordinul a ajuns la trei ore după ce acesta fusese executat.
Spre onoarea lor, generalii convocați la simulacrul de proces în cazul dezertării lui Carol au refuzat să participe.
Regele Ferdinand pune degetul pe rană, doar atât: ”Ar fi fost onorabil să mori cu un glonț în cap, să fii înmormântat în pământ românesc, decât să trădezi”.
În cele din urmă, Carol este convins să renunțe oficial la căsătoria cu Zizi Lambrino, care este anulată de Înalta Curte de Casație la data de 8 ianuarie 1919. Fapt ce ar trebui să fie luat în considerație și de așa-zisul ”Paul de România”, care, se pare, va înfunda pușcăria… Fac și eu versuri, adică haz de necaz, pentru că așa-zisul ”os domnesc” este intrat în combinații prea înalte pentru a-și schimba costumul cu lavalieră cu cel în dungi.
Carol renunță cu greu la Baby, amenință că se sinucide, ba se împușcă în picior… Colac peste pupăză, la 20 ianuarie 1920, Zizi îl naște pe Mircea, care este recunoscut de Carol ca fiu (o bilă albă pentru el), e adevărat, neoficial. Zizi pleacă, mai mult forțată, în Franța. Beneficiază de o rentă anuală generoasă de 110.000 de franci, stabilindu-se într-o vilă la Cannes, pe Riviera Franceză. Cu condiția să nu se mai întoarcă în țară și, evident, să-și țină gura.
Prof. dr. Cornel Carp
0 Comentarii