Inițial, aveam în plan să scriu un editorial despre Mircea Diaconu și despre faptul că actorul e invers proporțional ca valoare cu politicianul (care nu a făcut nimic pentru Argeș). Deja, pe măsură ce schițam draftul, începeam să mă enervez. O dovadă că politicienii dăunează liniștii.
Până la urmă, Bianca Andreescu mi-a schimbat planurile de editorial după finala câştigată la U.S. Open cu Serena Williams. Da, Bianca, tânăra canadiano-româncă de doar 19 ani ce face furori în tenisul mondial feminin, m-a făcut să scriu din nou despre ea. Pentru că dintre oamenii care mă motivează și cei care mă enervează îi voi alege mereu pe primii. Iar Bianca e un exemplu încântător de motivant despre cum să lupți, să crezi, să nu cedezi, să câștigi. Never give up, aceeași mentalitate ca și minunata echipa a lui Liverpool.
Da, știu, vor fi cârcotași care vor spune că Bianca Andreescu nu mai are vreo treabă cu România, că am dat într-un naționalism neargumentat, că ea e canadiancă… și altele. Însă îi voi contrazice pe toți. În venele Biancăi curge sânge românesc, părinții ei sunt români, iar Bianca a început tenisul la Pitești, unde a jucat doi ani și jumătate. Bianca are gene și calități de la noi, îmbunătățite cu mentalitate canadiană și sprijin din partea celor de peste Ocean. Pentru că acolo performanța și tinerii de talent, indiferent de domeniu, sunt susținuți cu fapta. În România e exact opusul, din păcate. Statul te susține doar cu vorbe goale și cu niște diplome bune de maculatură.
Într-o Românie suprasaturată de politicieni superficiali și inculți, într-o Românie în care prea mulți oameni de valoare sunt plătiți cu salariul minim pe economie, e din ce în ce mai mare nevoia de oameni care să te facă să simți altfel, să îți dorești mai mult, să crezi în mai bine, în mai sus. Oameni ca o gură de oxigen. Iar Bianca cea cu rădăcini puternice românești e o gură de oxigen. Și nu cred că doar pentru mine. Și mă refer la ea pentru că e cel mai recent exemplu de reușită la nivel internațional.
Uitați-vă la Bianca Andreescu măcar câteva minute atunci când joacă un meci de tenis, uitați-vă la privirea ei, la determinarea ei, la bucuria jocului ei. Și după ce o priviți, gândiți-vă că puteți fi altfel. Că putem fi altfel. Cu toții. Mai buni. Și la propriu și la figurat. Încercați să fiți altfel. Nu-i așa că vi s-a cam luat de spiritul gregar și de automulțumire ce a cuprins o îngrijorător de mare parte a României?
Tot respectul pentru Bianca Andreescu, pentru celalalt – nimic – este „banal” !