În cazul în care angajatorul prejudiciază un salariat în timpul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu acestea, răspunderea sa va fi asemănătoare cu cea de drept comun, deoarece nu beneficiază de măsurile de protecție de care beneficiază salariații, care pot fi urmăriți pentru pagubele produse numai în mod limitat.
Condițiile generale pentru angajarea răspunderii angajatorului sunt aceleași ca și în cazul răspunderii salariatului față de angajator, adică prejudiciul produs, existența unei fapte ilicite, legătura de cauzalitate între acestea și culpa.
Ca exemplu, angajatorul poate fi obligat la plata daunelor interese, pentru repararea prejudiciului produs salariatului, în situația întârzierii nejustificate a plății salariului sau a neplății acestuia, sau la plata unor despăgubiri, în caz de anulare a concedierii, precum și în ipoteza constatării nevinovăției penale a persoanei suspendate din funcție.
Tot în sfera faptelor ilicite prejudiciabile săvârșite de angajator intră refuzul de a elibera documente care atestă calitatea de salariat a solicitantului sau eliberarea acestora incomplete sau incorecte ori când nu ia măsuri corespunzătoare pentru asigurarea și paza îmbrăcămintei personalului care folosește echipament de lucru și acesta este sustras sau degradat.
Angajatorul nu datorează despăgubiri numai în ipoteza prejudicierii materiale a salariatului, ci și pentru eventualele prejudicii morale produse acestuia, iar reglementarea nu este simetrică, în sensul că salariatul nu va răspunde pentru prejudiciile morale pe care le-ar produce angajatorului său.
În ipoteza în care salariatul este concediat disciplinar pentru săvârșirea abaterii constând în nerespectarea obligației de fidelitate față de angajator și instanța constată ulterior nelegalitatea concedierii, deoarece, de fapt, salariatul nu și-a încălcat această obligație, salariatul va putea pretinde nu numai acoperirea prejudiciului material suferit (salariul de care a fost lipsit în intervalul respectiv), dar și a prejudiciului moral, constând în afectarea reputației profesionale.
Astfel, în cazul unui salariat concediat în mod nelegal, instanța a dispus atât reintegrarea în funcție, cât și obligarea angajatorului la plata sumei de 10.000 de euro, ca echivalent al prejudiciului moral suportat de salariat.
Reclamantul concediat nelegal, având funcția de director al unei societăți bancare, a dovedit că a fost supus unor presiuni vătămătoare din punct de vedere psihic, cum ar fi suspendarea contractului de muncă, retragerea sporului de fidelitate, refuzul concediului de studii, iar această situație i-a lezat onoarea și demnitatea, salariatul bucurându-se de prestigiu social, fiind cadru universitar și autor de lucrări știinţifice.
Dacă angajatorul refuză să îl despăgubească benevol pe salariat, acesta se poate adresa cu acțiune instanțelor judecătoreşti competente, adică tribunalului din raza teritorială unde reclamantul își are domiciliul, iar cererea este scutită de plata taxelor de timbru judiciar.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
0 Comentarii