Duminică s-a stins din viață Marin Mocanu, primul rector al Universității din Pitești, în fapt ctitorul învățământului superior argeșean și unul dintre cei mai erudiți filologi din România. O mare personalitate care, cu excepția actualului rector Dumitru Chirleșan și a fostului rector Gheorghe Barbu, a fost uitată în masă de oficialii județului. Oficiali, și includ aici și parlamentarii, care s-au înghesuit la mesaje de condoleanțe mai ales online (reci și prozaice) în ziua în care au aflat că profesorul Marin Mocanu a plecat dintre noi. Jenant. Penibil. Trist. Și încă o confirmare cinică a faptului că Argeșul își apreciază mai mult nonvalorile și nu adevăratele valori.
Pe când eram student, am avut șansa și norocul de a îl avea ca profesor pe domnul Marin Mocanu. Am avut șansa ca timp de un an să îmi împărtășească mie și colegilor mei o parte din harul și erudiția sa. Un om cu o minte strălucită și de o modestie cum rar am văzut.
Am aflat cu tristețe că domnul profesor Mocanu a plecat dintre noi și m-a încercat o undă de regret că în ultimii ani nu l-am mai abordat. Îl văzusem ultima oară în vara lui 2014 în Piața Ceair făcând mai multe cumpărături. Și avea același chip blând, înțelept, pe care îl văzusem și când ne-am cunoscut prima oară, în toamna lui 1995. Un chip pe care se așternuseră și tristețea (mult iubita sa soție se stinsese din viață cu câțiva ani înainte) și o vizibilă împăcare cu senectutea. Îmi doream să realizăm un amplu interviu despre cariera sa excepțională, îmi făcusem de aproape doi ani un set extins de întrebări, însă am tot amânat momentul interviului. Și, din păcate, ”mai târziu” s-a dovedit prea târziu…
Da, sunt revoltat că Argeșul l-a uitat pe profesorul Marin Mocanu. În timp ce la Paris, pe frontispiciul Pantheonului stă scris ”Aux grands hommes la patrie reconnaissante” (trad. – ”Marilor oameni patria le e recunoscătoare”), la intrarea în Pitești și în Argeș ar trebui pus un banner pe care să scrie mare: ”Ce dacă aveți valoare, nu ne pasă!”.
E dureros că prea mulți își aduc aminte de profesorul Marin Mocanu acum, când nu mai e. Nu am văzut pe nimeni din conducerea Primăriei Pitești sau a Consiliului Județean Argeș să se gândească o clipă la ideea unei rente viagere pentru reputatul profesor. L-au uitat și asta în condițiile în care aceleași instituții au premiat în ultimul deceniu tot soiul de pseudovalori. De fapt, și la Primăria Pitești și la Consiliul Județean Argeș ”diplomiada” e la putere. Se dau diplome pe bandă rulantă și atât. Niște hârtii care nu cresc nivelul de trai al premiaților. Niște cartoane penibile, ce nu îi ajută cu nimic pe oamenii de valoare.
Stimați oficiali din Primărie și CJ Argeș, stimați parlamentari inactivi, știați că profesorul Marin Mocanu și-a dedicat 56 de ani din viață învățământului și lingvisticii? Sunt sigur că nu știați. Și sunt sigur că nici nu v-a interesat vreodată de cel care a construit învățământul superior argeșean de la o clădire și un scaun. La propriu. Nu v-a interesat de cel care a absolvit în 1950 cu ”Diplomă de merit” – lucru rarisim în acea perioadă – Facultatea de Filologie a Universității București, având profesori-titani precum George Călinescu și Tudor Vianu, după care a devenit asistentul marelui academician Alexandru Rosetti. Nu vă interesează valorile, vă interesează să vă luați salariile și indemnizațiile grase fără să faceți mai nimic pentru comunitate. Fără să faceți nimic pentru OAMENI precum profesorul Marin Mocanu. Chiar nu vă e rușine?
0 Comentarii