Despre Teldrum-urile din Argeş…

Aștept cu vie emoție momentul în care un țăran din Poiana Lacului, de exemplu, să primească o valiză cu documente despre un cunoscut Teldrum din Argeș care prestează lucrări pe bani mulți prin comuna lui. Iar valiza să conțină și câteva nume de judecători prinși în insectar, prietenii știu de ce… De asemenea, aștept momentul când un administrator de bloc din Pitești se trezește la ceas de seară, pe când așteaptă locatarii să vină cu chiria, cu un geamantan plin ochi cu documente despre constructori cartelizați din lăcomie ca să înșface potul gras pus la dispoziție de primărie pentru asfaltarea străzilor din municipiu. Însă cel mai spectaculos moment ar fi acela în care femeia de serviciu de la Direcția de Drumuri a Consiliului Județean ar primi, prin priori post, un plic gros cu schemele de influență și de cumetrie dintre anumite firme veșnic agreate și conducerea acestei structuri. Iar schema să conțină și o infogramă despre cum a fost pusă pe butuci de-a lungul vremii și de către cine Direcția Județeană de Drumuri. Sunt multe Teldrum-uri în județul nostru, asta e ideea! Unele dintre ele ies la drumul mare și amenință sau șantajează primari, altele lucrează mai underground, iluziondu-se că nu bagă lumea de seamă cu ce se ocupă în realitate. Iar ele sunt patronate de aceiași cocalari cu pițipoance la purtător, dar care se visează aristocrați. Noua nobilime de asfaltatori și constructori îngrășați din banul public face excursii simandicoase în insula Capri, ca să împartă bugetul județului ca pe felii de tort. Am dat doar un singur exemplu, că mai sunt și alte țări calde și insule exotice unde se reunește această nouă ”nobilime” a Argeșului. Asta fiindcă fiecare grup organizat cu bani de la buget are Brazilia lui. Și fiecare e sprijinit de câte un Liviu Dragnea, bine înfipt la butoanele influenței politice și publice ca să dirijeze bugetul. Ba pe drumuri forestiere care se fac doar pe hârtie, ba pe poduri la care constructorul fură din asfalt ca hoții din buzunarele călătorilor de pe traseele Publitrans. Mai devreme sau mai târziu, toți aceștia intră singuri cu capul în laț. Fie din lăcomie, fie din prostie, fie din amândouă. Sau fiindcă se canibalizează între ei. Unii au ghinionul să li se tragă de la pițipoance și de la nevestele rănite în amor propriu, alții de la odraslele care se expun și care atrag atenția asupra naturii averii părinților. Că așa e viața! Nu poți fi tot timpul protejat, ca Zeus. Dacă tot ai bani, nu poți să stai cu ei ascunși la saltea. Că doar ești om și te chinuie coșmarurile noaptea că nu poți să-i cheltuiești. Nici măcar Pendiuc, marele maestru al deghizărilor din toate timpurile, tot n-a rezistat și și-a tras lift în vila de bugetar. Apoi l-a apucat și dragostea la bătrânețe, cât să se giugiulească tandru cu iubirica de secretară pe telefon, ca să-l asculte DNA-ul. Ca să n-o mai lungesc, sindromul valizei găsite pe câmp dă coșmaruri Teldrum-urilor din Argeș. Încă n-au fost decise ogoarele unde vor fi lăsate aceste valize, precum și țăranii care le vor găsi. Însă nu vă faceți iluzii, e doar o chestiune de timp.