Banii pentru PDL și UNPR sunt motivul pentru care Puterea nu a instituit Codul Roșu

De ce nu s-a instituit şi în unele judeţe din România Codul Roșu, este o întrebare la care trebuie să răspundă atât vechiul cabinet Boc, cât şi noul cabinet Ungureanu. La adresa guvernanţilor planează două acuzaţii foarte grave. Prima vizează imposibilitatea schimbării, pe 6 februarie, a cabinetului Boc, în situaţia instituirii Codului Roşu. În al doilea rând, instituirea Codului Roşu impunea dislocarea de la fondul de rezervă bugetară a unor importante sume de bani. Fostul guvern Boc este acuzat că nu a prevăzut, punctual, bani pentru alegerile din acest an şi analiştii politici acuză că atât fostul cât şi actualul cabinet nu intenţiona să scoată sume considerabile de la fondul de rezervă bugetară spre a fi utilizaţi pentru alegeri dar şi pentru „stimularea” electoratului propriu, prin clasicele suplimentări de fonduri pentru primăriile conduse de primari din arcul guvernamental, în special de la PDL și PUNR.
Pe 2 februarie a.c., Traian Igaş, pe atunci ministru de interne, a făcut o declaraţie care a bulversat opinia publică: „s-a anticipat că vor fi nămeți mai mari ca în 1954!”. Fiind un personaj cu un grad minim de credibilitate şi ţinând cont de experienţele iernilor trecute, când nu s-au înregistrat căderi masive de zăpadă, nimeni nu a luat în serios posibilitatea apariţiei unor zone cu troiene de până la 4-5 metri, ca în 1954. Au mai existat şi speculaţii că Igaş ar fi făcut respectiva declaraţie pentru a favoriza supermarket-urile din Bucureşti, care pur şi simplu au fost golite de alimente. Şi cum a doua zi Igaş a retractat, susţinând că a fost greşit interpretat de presă – deși nu s-a prea întâmplat ca Evz, „oficiosul” Puterii,  să denatureze spusele vreunui ministru – lucrurile, cel puţin la nivelul opiniei publice, s-au liniştit. Mai ales în Bucureşti, unde zăpada nu a pus probleme deosebite activităţii cotidiene. Ce a urmat, se ştie. Prăpădul din judeţele Buzău, Vrancea, Ialomiţa în special. Abia după 9 februarie, analiştii politici (şi probabil o mare parte a opiniei publice) şi-au dat seama că Igaş nu a fabulat, ci că doar a scăpat un porumbel. Acest lucru reprezintă o dovadă în plus că guvernanţii ştiau ce calamităţi aveau să urmeze.
Lucian Gheorghiu