Dezvoltarea exponenţială a clanurilor interlope n-a înviorat doar activitatea secţiilor de terapie intensivă ale spitalelor, dar a diversificat şi oferta de ştiri la televiziuni, mai cu un cap sculptat cu toporul, mai cu o ţesătură fină lucrată cu sabia ninja, ori chiar o banală luare de puls cu cuţitul. Ultima ispravă a Clanului Butoane din Giurgiu, soldată cu moartea baschetbalistului american, a aşezat pe catafalc ipoteza că ţara este condusă de clanurile interlope. Deloc departe de adevăr, dacă ne gândim că până la Butoane, de-a lungul timpului au făcut o frumoasă carieră infracţională clanuri foarte vrednice, precum Clanul Cămătaru, Clămparu, Sadoveanu, Bercea Mondialul sau, schimbând puţin rima, Clanul Duduienilor, Cordunenilor, Ciprienilor ori Brătienilor. Toate inspiră groază în locurile în care operează, şi pe bună dreptate. Sunt neînduplecate. Există însă şi o altă categorie de clanuri, mai periculoase, care controlează chiar la vedere zone geografice întinse, pe care le secătuiesc de resurse cu o lăcomie neîmpăcată. Sunt clanurile politicienilor, cele mai bine organizate şi necruţătoare dintre toate. Dacă la clanurile interlope te-ai putea aştepta să mai lase totuşi ceva neprădat în urmă, la clanurile politice asta este exclus. Sunt de neoprit şi rad totul, ca termitele. După o lungă şi periculoasă documentare, suntem în măsură să vă oferim date despre structura, subdiviziile, modul de operare şi zonele de influenţă pe care şi le împart, într-o continuă cotonogeală, cele două mari clanuri ale politicienilor din Argeş: Clanul Baloane şi Clanul Bastoane.
Clanul Baloane
Capul Clanului Baloane este Constantin Nicolescu, a cărui reţea politică, PSD-ul, deţine supremaţia în judeţ, atât în ce priveşte numărul membrilor bandei, cât şi a teritoriilor controlate. Clanul pe care-l conduce cuprinde mai multe subdiviziuni, pe zone de influenţă, fiecare dintre ele având propriile căpetenii. Organizarea uriaşei grupări seamănă deci izbitor cu cea militară, într-o ierarhie piramidală construită de la bază, unde se află cei mai năvlegi şi nevolnici membri ai bandei, şi urcând în trepte spre elită, până la șeful suprem Nicolescu. Numeroşii ani de control autoritar asupra judeţului au dat şi numele de Clanul Baloane, aluzie la zonele înalte în care operează, adeseori rupte de realitate. Mulţimea membrilor, deşi ar fi trebuit să fie îndeobşte un avantaj, se constituie de multe ori într-o piedică. În sensul că în special şefului cel mare al clanului, dar şi ai celor conexe, le place să promoveze neghiobii şi tăntălăii în ierarhie. Inevitabil, aceştia s-au îndesit peste măsură, devenind o categorie foarte răspândită în cadrul grupării. Capul cel mare, Constantin Nicolescu, are obiceiul să verifice pe toată lumea, de la cel mai fraier, până la cel mai prost, asigurându-se astfel că suplimentarea numerică a membrilor bandei păstrează constant coeficientul total de inteligență. Tot Nicolescu și-a format năravul să-i trateze cu sictir pe cei care-i sunt devotați, preferând să satisfacă mofturile loazelor, o practică foarte eficientă ale cărei efecte au fost demonstrate și cu ocazia întocmirii unor rechizitorii. Dar haideţi să pătrundem mai adânc în ramificaţiile Clanului Baloane, pentru a analiza sub-clanurile adiacente, laolaltă cu şefii acestora.
Clanul Bubuienilor
Aşa cum spune şi numele, clanul este format din personajele cele mai inteligente, care deţin poziţii parlamentare. Cei mai periculoşi din clan sunt senatorul Constantin Tămagă şi deputatul Mircea Drăghici. Primul, graţie şireteniei şi activităţii îndelungate în conducerea bandei, iar al doilea prin ramificaţiile pe care şi le-a făcut printre capii cei mari ai clanurilor din Bucureşti. Despre Tămagă se spune chiar că a acumulat atâta putere, încât operează prin fire nevăzute chiar şi pe teritoriul celuilalt uriaş clan rival, cel al Bastoanelor, iar în cazul în care propria sa căpetenie, Nicolescu, ar avea probleme cu şefia, va fi principalul pretendent la conducerea Baloanelor. Tot în Clanul Bubuienilor se mai situează alţi doi deputaţi, la fel de periculoşi: Ion Burnei şi Filip Georgescu. Burnei este specializat în traficul cu narcotice, care întreţin somnul la partid, dar şi cu substanţe care stimulează apetitul sexual şi infracţional al membrilor bandei. De partea cealaltă, Filip Georgescu este expert în transferul de substanţe lemnoase din patrimoniul risipitor al statului în chibzuitul patrimoniu personal, dar este şi un trăgător de elită, în rastelul căruia se află arme de toate calibrele, inclusiv periculoasele bombe cu gaze, devastatoare la şedinţele prelungite ale clanului. În Clanul Bubuienilor mai pot fi menţionaţi şi senatorul Şerban Valeca şi deputatul Bogdan Niculescu Duvăz. Primul este specialist în săbii ninja şi alte obiecte tăioase, are centura neagră în arte marţiale, dar este antrenat şi în traficul greu cu informaţii. Ultimul nu se pricepe la nimic, dar tocmai de aceea este mereu promovat pe poziţii din cele mai înalte.
Clanul Căpătaru
Îi reuneşte pe membrii reţelei care controlează Piteştiul. Capul de necontestat al clanului este primarul Tudor Pendiuc, care are şi un adjunct, în persoana viceprimarului Cornel Ionică, un tip extrem de devotat şefului, care îi ascultă absolut toate ordinele care depăşesc cinci cifre. Pe cele mai mici, le face nevăzute, pentru că în Clanul Căpătaru nu se lucrează cu jumătăţi de măsură. Aflat de aproape 20 de ani la conducere, capul reţelei este foarte autoritar în selectarea dar şi controlarea membrilor din subordine. Se spune că deţine chiar tehnici oculte de stăpânire, de genul practicilor yoga, iar de cele mai multe ori îi cad pradă acestora însuşi viceprimarul Ionică, precum şi şefii arondaţi municipalităţii. Care după câte o astfel de demonstraţie, umblă năuci prin tot oraşul şi se transformă în recuperatori, care atacă cu sălbăticie toate fondurile publice întâlnite în cale. În plan politic, primarul este la fel de primejdios, pentru că obişnuieşte să fie reprezentat de oameni care se manifestă ca şi cum ar fi trecut prin ample proceduri de spălături neuronale. Cel mai elocvent exemplu este Cristian Gentea, şeful partidului de la municipiu, adus în halul să nu ştie să facă nimic, dar să se chinuie totuşi să facă ceva. În ierarhia clanului principal, şeful Clanului Căpătaru deţine poziţia de prim-adjunct al lui Nicolescu şi se spune că ar fi foarte bucuros să intre cu maşina lui Huidu pe contrasens, când şeful vine din vreo deplasare.
Clanul Berbecea Mondialul
Cuprinde cei mai tineri componenți ai rețelei, adunați în jurul deputatului Radu Vasilică, aflat încă în postura de șef, deși a ieșit demult din termenul de garanție la conducere, putând fi amendat oricând de OPC, ca marfă expirată. Vasilică rămâne însă un personaj foarte primejdios, câtă vreme este protejatul șefului cel mare Nicolescu, cel care conduce Clanul Baloanelor, iar în plus n-are teamă de nimeni și de nimic, plăcându-i să acționeze cu o stupizenie care încalcă normele europene. Membrii bandei sale activează în deplină conspirativitate, astfel că și dacă i-ar căuta o mie de câini prin județ, cu greu ar putea da peste vreunul. De la o vreme însă, autoritatea șefului Clanului Berbecea Mondialul începe să se clatine. La orizont a apărut un alt pretendent la șefie, în persoana lui Mihai Oprescu, liderul grupării piteștene a clanului. Lui Oprescu i se mai spune și Opărescu, pentru că este sadic și îi place să folosească practica aburirii fierbinți a adversarilor, ba chiar și a aliaților. Așa încât nu va
trece multă vreme până ce arma neghiobiei lui Vasilică va fi încrucișată cu arma aburirii lui Oprescu, luptă din care fie va ieși toată banda neroadă, fie vor intra cu toții în ceață. Ori amândouă. Sigla temutei grupări este un neuron ars cu un cocktail Molotov.
Clanul Gogonelelor
Este compus numai din femei, iar denumirea ilustrează faptul că cele mai multe sunt niște acrituri. A nu se înțelege însă că nu sunt și periculoase, dovadă că grupările rivale le mai spun și Clanul Cucuvelelor. În poziția de șefă se află, încă din mileniul trecut, Carmen Ursu, care conduce totul fără ca cineva să poată spune cu exactitate ce face de fapt. Chestiune care dovedește o aplecare deosebită pentru activitățile ascunse, care nu pot fi identificate nici măcar de șefii clanurilor aliate. Printre tehnicile de luptă ale șefei Gogonelelor se numără atacurile olfactive cu parfumuri de firmă și privirile languroase, cu tentă hipnotică, prin care paralizează asistența. Se aude că ține și o pisică în geantă, dresată să gherăne adversarii, să-i scuipe și să-i umple de purici. În Clanul Gogonelelor a început să se ridice însă o altă lideră, mai tânără, deci cu mai mult elan. Gabriela Zoană se numește, este avocată și conduce Gogonelele din Pitești. Este expertă în confruntările pe care membrii superiori ai clanului le au în instanță, dându-le adeseori iluzia că-i apără, deși mai mult îi afundă. Și-i înfundă. În plus, Zoană este foarte insistentă, își ia un volum mare de lucruri spre rezolvare, iar când nu le încurcă, le lasă să se rezolve singure. De aici și foarte posibila sa avansare în cadrul clanului.
Clanul Bastoane
Este celălalt mare clan politic care acționează pe teritoriul județului. Deși controlează autoritar marea masă a instituțiilor publice și se manifestă cu maximă duritate față de adversari, este totuși inferior numeric clanului rival al Baloanelor. V-ați dat probabil seama că vorbim aici de gruparea portocalie a PDL, condusă de Stăpânul Mircea Andrei. Și în acest caz, ierarhia este piramidală, dar mult mai bine structurată ca la clanul concurent. În sensul că Andrei stăpânește tot, după cum îi spune și numele, adună toate beneficiile, în vreme ce subalternii îi execută ordinele, cu capul plecat, de teamă să nu fie disponibilizați cu sabia din clan. Mai mult de formă, Stăpânul și-a numit și câțiva așa-ziși adjuncți, cu rol decorativ, ca să aibă pe cine trimite după țigări sau băutură, la ședințele clanului. Autoritatea sa necruțătoare a produs însă un fenomen bizar în cadrul bandei. Din dorința de a fi cât mai pe placul șefului, subalternii au ajuns să se maltrateze între ei, dovedind în acest sens multă sălbăticie. Este exact ce-și dorește și Stăpânul, pentru că gașca încăierată e mai bine controlată. Șeful Clanului Bastoane n-are rival în propria grupare, singura lui teamă fiind aceea ca nu cumva conducători mai puternici de la București să ordone la un moment dat sacrificarea sa. Are o avere amețitoare, adunată din diverse lovituri. N-a ezitat niciodată să-și ciocnească propriile conturi cu statul, iar din coliziunea celor două entități au rezultat spectaculoase explozii financiare, concretizate sub forma unor contracte avantajoase. Stăpânul este expert și în sechestrarea de fonduri și în traficul cu persoane numite în funcții publice, dar nu ezită să utilizeze și cele mai noi tehnici ale capitalismului de cămătărie. Cică este atât de nestăpânit în acumularea puterii, încât nu cunoaște teama, iar dacă ar fi să i se înfunde, se spune că i-ar plăcea să fie priponit într-un penitenciar de maximă ebrietate. Iată însă și clanurile adiacente care gravitează în subordinea marelui Clan al Bastoanelor, condus de Stăpân.
Clanul Cocalarilor
Este primul clan ca importanță din subordinea Clanului Bastoanelor și îi reunește, în cuști politice separate, ca să nu se devoreze între ei, pe aspiranții la deputăție. Capii clanului par a fi Cătălin Teodorescu și Gabriel Bratu, cei care s-au detașat la capitolul lăcomie și subțirime de minte. Doar aparent, pentru că cele două calități au fost cuplate cu o violență deosebită de atac asupra bugetelor ce le-au fost încredințate, asupra cărora operează cu tehnologii avansate de separare a fondurilor din domeniul public, în cel privat. Nu același lucru s-ar putea spune despre un alt membru marcant al clanului, deputatul Sorin Pandele. Care fiind văduvit de prezența vreunui buget ademenitor în preajma sa, își conservă aptitudinile furându-se singur din buzunare, ori furându-și singur chiar și căciula. Cel mai promițător lider al Clanului Cocalarilor este însă Ștefan Lăzăroiu. Unde-l pui, acolo topește tot. Beneficiază de o experiență deosebită, întrucât și-a făcut plinul pe când era membru al Clanului Baloanelor, iar în Clanul Bastoanelor n-are altă șansă decât să returneze ce-a acumulat. Zis și Fane Bidinea, el manifestă totuși un soi de șovăială, deloc caracteristică sălbăticiunilor care-l înconjoară. În sensul că se învârte de foarte multă vreme pe lângă rahat, până să se decidă să intre în el. Dacă n-o fi intrat deja, fără să știe.
Clanul Chiorduneanu
Cuprinde capii șefilor de instituții publice, asociați în vederea acumulării de fonduri pentru clan, reuniți într-un grup organizat. Manifestă un apetit financiar deosebit și, pentru a avea mai multă eficiență în activitate, și-au diversificat operațiunile pe sub-clanuri separate. Capul rețelei centrale este Dorin Falcă de la Fisc, apreciat ca cel mai dur din bandă. I se spune și Oratorul, tocmai pentru că este atât de viclean, încât vorbește mai mult cu mâinile. Înadins, pentru că atunci când victima înțelege totuși ceva, este deja prea târziu, devenind lefteră. Plus că astfel face inutilă și aparatura de interceptare care, oricât de performantă ar fi, nu poate distinge nimic din păsăreasca lui Falcă, să ajungă măcar de-o stenogramă. Militează în cadrul clanului pentru efectuarea de executări silite pe stadioane sau măcar în beciurile partidului și este adeptul întreținerii unor relații cât mai intime cu banul public. În acest scop, a înființat și un clan afiliat celui pe care îl conduce: Clanul Ciordeală. Aici nu există șefi, ci toată lumea este responsabilă cu prada în mod egal, pe căprării: Barbu Bobeică, adjunctul de la Fisc, recuperator de TVA, plus Ciprian Berevoianu de la ITM, care se ocupă și cu plasarea de păsărici în coliviile filmate, Valeriu Mincă de la Garda Financiară, responsabil cu taxarea traficului greu de fonduri și Gabriel Vasilescu de la OPC, zis și Pitbulul, pentru că este în stare să se muște și singur, dacă este asmuțit de clan.
Clanul Gogomanu
După cum îi spune și numele, este condus de prefectul Gogu Davidescu. Este recunoscut pentru violența sa, fiind veșnic înarmat cu instrumente din cele mai contondente. De pildă, niciodată nu-i lipsește ciocanul, fapt care a îndemnat organele care îl au sub urmărire să ia măsuri din cele mai drastice. Se spune că acestea vor să-i interzică lui Gogu să mai iasă cu ciocanul pe stradă, decât dacă este însoțit și de cuie, ca să-și dovedească astfel bunele intenții. Este un mare susținător al legalizării prostituției politice și a fost implicat în numeroase operațiuni de trafic cu carne vie, de vânat, dar și șpriț, la chefurile clanului. Ca să-și sporească influența în interiorul bandei, Gogu și-a afiliat și un alt clan, denumit Clanul Sforarilor
. Acesta este compus din primari și îl are la șefie pe temutul Florin Frătică din Bradu, secondat îndeaproape de Iulian Miu din Ungheni, Ionel Năftănăilă din Albeștii de Muscel și Costel Bâlea din Oarja. Grupare deosebit de periculoasă, pentru că ori de câte ori se ordonă câte o spargere mai importantă realizată de clanul cel mare, ei sunt surprinși deja înăuntru, când ceilalți abia sosesc să opereze.
Clanul Machială
Este un clan onorific, de origine nobilă, controlată și recoltată la o maturare deplină. Practic, nu poți să fii un membru de încredere al Clanului Bastoane, dacă nu faci parte și din Clanul Machială. Lider onorific, ca răsplată pentru aplecarea sa până sub masă în această activitate, a fost îmbuteliat directorul Direcției Apelor, Adrian Moisescu. Recent suspendat din funcție, s-a ales deja cu porecla de „Suspendatul”, aluzie la străvechiul obicei de extragere a țuicii din butie cu țoiul legat cu sfoară. La reuniunile lărgite ale clanului, jurămintele se fac cu urme vagi de sânge provenind din venele destupate cu tirbușonul, iar vorbitorii au obligația să folosească aparate etilotest, pentru a se măsura tăria discursului în aerul expirat. Simbolul Clanului Machială este un ficat dublu rafinat, iar sloganul de credință al grupării este defrișarea tuturor copacilor, cu excepția prunilor.
Mihai Bădescu
0 Comentarii