Președintele Nicușor Dan a participat astăzi la Kiev la ceremonia de marcare a Zilei Statalității Ucrainene și a Zilei Botezului Rusiei Kievene – Ucraina. În discursul său, șeful statului a invocat nevoia de ”responsabilitate” și ”claritate morală”, într-un context în care partidele extremiste din România, dar și alți actori publici și instituționali cer ca România să înceteze sprijinul pentru Ucraina și să reia dialogul cu Rusia, statul agresor.
Președintele Dan a mai spus la Kiev că România ”sprijină ferm” frontierele recunoscute pe plan internațional ale Ucrainei și integritatea sa teritorială.
Nicușor Dan a avertizat asupra riscurilor ridicate de ”instrumentalizarea istoriei” în regiune.
Excelențe, stimate domnule Președinte Zelenski, dragi colegi,
Trăim vremuri complicate, care impun, mai presus de orice, responsabilitate și claritate morală. Acestea trebuie exercitate nu doar în elaborarea politicilor cotidiene, ci în egală măsură în raport cu principiile fundamentale ale ordinii internaționale bazate pe reguli: suveranitatea, independența și integritatea teritorială.
Astăzi, Ucraina sărbătorește Ziua Statalității, alături de Ziua Botezului Rusiei Kievene-Ucrainei. Aceasta nu este doar o dată marcată în calendar. Este o mărturie profundă a unui adevăr vechi de o mie de ani. Marchează momentul în care Cneazul Vladimir cel Mare a făcut o alegere civilizațională definitorie, ancorându-și poporul ferm în țesătura juridică, culturală și spirituală a Europei.
Acestea sunt fapte incontestabile.
Cu toate acestea, de prea multă vreme asistăm, în regiunea noastră, la o periculoasă instrumentalizare a istoriei. Însă istoria nu poate fi rescrisă prin decrete, așa cum nici suveranitatea nu poate fi anulată prin forță.
Când celebrăm Statalitatea Ucraineană, recunoaștem un adevăr fundamental: Ucraina a existat, Ucraina există și Ucraina va continua să existe.
România, în calitate de vecin al Ucrainei, prieten veritabil și Partener Strategic al acesteia, stat care a trăit valurile istoriei acestei regiuni complicate, poate afirma acest lucru cu toată convingerea: recunoașterea istoriei autentice a unei națiuni este esențială pentru menținerea unor frontiere stabile și a ordinii globale.
Același lucru este valabil și pentru patrimoniul cultural. Bogăția unei națiuni nu se măsoară doar prin realizările majorității sau ale unora aleși, ci și prin contribuția numeroaselor comunități etnice, lingvistice și religioase care i-au modelat identitatea de-a lungul istoriei. Aceste comunități nu sunt rămășițe ale trecutului și nici obstacole în calea coeziunii naționale. Ele fac parte integrantă din patrimoniul istoric și cultural al unei țări, care trebuie conservat, respectat și lăsat să înflorească.

























0 Comentarii