Mai ştii cum te strigam pe-atunci,
“icoană cu picioare lungi”?
Veneai pe râu sau râu erai,
curgeai în mine pînă-n rai,
cu limba preschimbată-n bici
vânam pe coapse iepuri mici,
vânam prin pulpe fân mieriu,
erai mireasmă eram viu.
Dar, of, of, of, desiş de ochi,
acum de mine trag trei popi,
carnea-mi miroase de pe-acum
a scândurică de salcâm,
pe când mânzeşte muşti din cai,
mie ţărâna-mi spune, hai,
mie ulcica-mi spune blid,
iubire – măr rostogolit.
Mircea Dinescu
Citește și Răgaz pentru suflet (70) Doamne, dacă-mi eşti prieten
Citește și Răgaz pentru suflet (69) Testament
0 Comentarii