Cu câțiva ani în urmă, împreună cu omul de afaceri John Brănescu, am vizitat locul copilăriei lui Eminescu, la Ipotești, în vecinătatea orașului Botoșani. În curtea casei lui Gheorghe Eminovici, tatăl poetului, încă mai există biserica, activă, lângă zidurile căreia sunt și câteva morminte ale familiei.
În vecinătatea bisericii este clădirea copilăriei poetului, care acum are rol de bibliotecă și unde, firește, se găsește și o spațioasă sală de evenimente literar-culturale.
Ca recunoaştere a universalităţii românului Mihai Eminescu, la 100 de ani de la moartea poetului naţional, anul 1989 a fost declarat de UNESCO, „Anul internaţional Eminescu”. Și tot UNESCO a decis ca Mihai Eminescu să fie declarat poetul anului 2000.
Cu poemul „Luceafărul”, la care marele poet a lucrat nouă ani şi jumătate, a făcut zeci de variante şi peste 3 mii de modificări, Eminescu a intrat, în 2009, în Guinness Book of Records. Cu cele 98 de strofe, Luceafărul a fost omologat drept cel mai lung poem de dragoste.
De asemenea, NASA a numit cu numele lui Eminescu un crater de pe planeta Mercur cu un diametru de 125 de kilometri. Iar, în catalogul planetelor mici (Minor Planet Names – alphabetical list) printre cele 233.943 de planete din Univers care poartă un nume, la poziția 9.495 se află şi Planeta Eminescu.
În continuare, stimați cititori, câteva opinii evident avizate despre Mihai Eminescu:
Nichita Stănescu: „Cel mai frumos vers care s-a scris vreodată în limba română este „Nu credeam să-nvăț a muri vreodată”.
PETRE ȚUȚEA: „Eminescu e românul absolut… L-am definit ca o sumă lirică de voievozi” .
TUDOR ARGHEZI, 1957: „Fiind foarte român, Eminescu e universal. Mă numesc unul din oamenii în viață care l-au văzut pe Eminescu în carne și oase. Eram copil de 7 ani. L-am văzut pe Calea Victoriei”.
GEORGE BERNARD SHAW, 1930: „Am citit «Împărat și proletar», «Strigoii» și toate celelalte. Dacă aș fi unul dintre editorii aceia tineri, cu tipografie, care dezgroapă cărți vechi și fac ediții pentru bibliofili, m-aș repezi de îndată la această carte uluitoare”.
În încheiere, am să citez din declarația ÎPS Calinic Argeșeanul trimisă colegului nostru Jean Dumitrașcu de la Centrul Cultural Pitești cu ocazia comemorării a 137 de ani de la moartea poetului.
ÎPS Calinic: „Tomurile, de sute și mii de pagini, își așteaptă cu răbdare cititorii, care, din păcate, cam întârzie să se apropie de poalele muntelui numit Eminescu. Trebuie să ai curaj să te apropii de acest colos al științei și să intri în tainele culturii și a vieții lui atât de zbuciumată, care a plecat în frumusețea lumii nevăzute, la numai 39 de ani, asemenea lui Neagoe Basarab, sfântul isihast și lui Blaise Pascal, savantul mistic. Fiecare român se numește Eminescu!”
Subliniez: ÎPS Calinic Argeșeanul a zis despre Eminescu că a fost un colos al științei. Ca urmare, am să pun în continuare poezia „La steaua”, care se constituie într-o dovadă că Eminescu cunoștea și a scris despre materialitatea Universului și viteza luminii, cu 30-40 de ani înainte ca Albert Einstein să certifice aceste date profund științifice în Teoria Relativității.
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, și nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.
Citește și Răgaz pentru suflet (67) Melancolie
Citește și 12 medici români au dezvăluit ce l-a ucis, de fapt, pe Mihai Eminescu
Citește și Peste 100 de generali ai Argeşului, reuniţi într-un dicţionar inedit semnat de Nicolae Bănuţă
0 Comentarii