Simfonia Lalelelor are mai mulți întemeietori. Are o „mamă” (Primăria Pitești, fără voia căreia nu s-ar fi făcut nimic) și mai mulți tați. Am putea numi pe primarul Valeriu Nicolescu, pe directorul Ilarie Isac, dar și pe Alexandru Popa.
La 24 aprilie 2016, data începerii celei de-a 39-a ediții a Simfoniei Lalelelor, domnul Alexandru Popa, cel care a plantat la Pitești primele lalele în 1972, ar fi împlinit 87 de ani. În prezent, 97.
Din păcate, la 3 martie 2016, pentru Alexandru Popa s-au stins ultimele acorduri ale vieții.
Născut în comuna Ungheni, județul Argeș, și-a dedicat întreaga energie horticulturii și frumosului. Absolvă în 1953 Şcoala Medie Tehnică de Horticultură, Curtea de Argeş, este șef sector Secţia Agricolă Raională, Vedea, Argeş (1953-1957), apoi la Întreprinderea Regională Agrozootehnică Argeş (1957-1960) și Staţiunea Experimentală Hortiviticolă Ştefăneşti, Argeş (1960-1966). Este tehnolog (1966-1970) și director (1970-1990) la Administraţia Serelor, Pepinierelor şi Parcurilor, Piteşti. A coordonat ample lucrări de redimensionare a spaţiilor verzi din Piteşti: Grădina Publică, Parcul Ştrand, Expo-Parc, Grădina Zoologică, Pădurea Trivale. Fondator al Simfoniei Lalelelor Piteşti în 1978 și organizator principal al expoziţiilor ediţiilor I-XII (1978-1989).
Dintr-un interviu acordat în anul 2008 presei locale, am reținut următoarele mărturisiri ale domnului Alexandru Popa:
„Meseria a fost o plăcere pentru mine. Am început să cunosc diferiţi oameni prin intermediul unor colegi şi umblam prin toată ţara ca să aduc tot felul de soiuri de flori sau să găsesc colaboratori. Am ajuns la Arad, l-am cunoscut pe Weill Alois, un sas care cultiva flori la marginea oraşului. Am mers într-o primăvară să cumpăr garoafe mirositoare, aduse din Olanda, şi sasul mi-a propus şi bulbi de lalele, tot din Olanda. Am zis, să vedem peste câteva luni! Apoi m-am gândit să pun şi eu în oraşul nostru, că îmi plăceau, şi am mers în toamna aceluiaşi an să iau 3.000 de bulbi. Sasul avea şi crizanteme, dar laleaua are un efect mai mare ca decor. Înainte, toamna puneam panseluţe, dar de atunci am pus şi lalele, cu panseluţele printre ele. Primăvara, când le-au văzut prima oară înflorite în Centru, în faţă la Fortuna, le-au plăcut tuturor. Primarul Valeriu Nicolescu mi-a zis: «Măi, Popicule, aducem mai multe!» În 1975, cu bani de la Cooperativa de Consum, am luat 10.000 de bulbi şi, când au răsărit, au fost ca o pată de culoare, toată lumea a rămas impresionată. Era ceva să vezi numai lalele de la Teatru până unde sunt acum Finanţele, pe 1 Mai şi pe toate spaţiile verzi. Oamenii au început să caute şi să îşi pună şi în curţi. La început de bază erau cele roşii, dar şi galbene şi albe. În 1990, când am ieşit la pensie, în Piteşti erau 250.000 de mii de lalele“.
În fapt, „Simfonia Lalelelor a început ca o imitaţie a expoziţiei Comisiei Centrale de Floricultură şi Dendrologie, condusă de Ion Ceauşescu, fratele lui Nicolae şi adjunctul Ministerului Agriculturii. Judeţul m-a numit pe mine în această comisie şi, la o şedinţă din 1978, la Bucureşti, Ion Ceauşescu ne-a luat pe toţi la Sala Palatului, unde era o expoziţie mare şi frumoasă de flori. După vizită, am vorbit cu prietenul Băloiu, directorul de la Codlea, şi i-am zis: «Tu ai magazin de flori în Piteşti, eu am serele. Hai să facem o expoziţie!», că atunci oraşul arăta frumos şi erau vreo 50-60 mii de lalele plantate. Am vorbit şi cu primarul Nicolescu, şi s-a hotărît să-i invităm şi pe alţi producători de flori din alte oraşe. În timp ce organizam expoziţia, la o reuniune a deputaţilor argeşeni de atunci, discutam cu Ilarie Isac, de la staţiunea de cercetare, ce nume să dăm expoziţiei, şi el i-a zis «Simfonie». Prima ediţie a fost o minune. Toată sala de la Casa Sindicatelor era plină de flori, iar de la a doua ediţie s-a extins în toată Piaţa“.
Nu știm clar cine a fost părintele „Simfoniei Laleleor”, ne luăm după unul sau altul. Sunt mai mulți cei care își arogă acest drept (până și d-na Mateescu, de la Inspectoratul Școlar). Cert e că își arogă înființarea „Simfoniei” mai mulți! De menționat și meritele lui Mircea Pungoci.
În ce ne privește, contăm pe localnici, pe eforturile lor, nu pe cei numiți de Partidul Comunist să execute ceva. Alexandru Popa și Mircea Pungoci, care au dus greul, nu apar în istoriile oficiale. Și e păcat. Alexandru Popa nu mai e printre noi, dar dl. Mircea Pungoci ar merita titlul de Cetățean de Onoare al Piteștiului!
Citește și A apărut Revista „Cultul eroilor noştri”
Citește și Poveşti pictate la Centrul Cultural Piteşti
0 Comentarii