Miercuri seara, 4 martie, la Pitești a avut loc premiera filmului româno-spaniol „That March” în prezența actorilor principali, a regizorului Iura Luncașu și a echipei de producție. Filmul a fost turnat în doar 24 de zile, în Cluj-Napoca și pe domeniul Castell de Peniscola din Spania și reunește o distribuție internațională. Evenimentul a avut o semnificație specială pentru publicul numeros și entuziast din Argeș, pentru că două dintre protagonistele acestui proiect sunt de aici. Scriitoarea Olivia Odăianu, din Călinești, este autoarea romanului „Acel Martie”, care a stat la baza ecranizării. Iar Mădălina Bellariu Ion, originară din Pitești, interpretează rolul principal din film, pe cel al unei agente secrete, dar semnează și ca producătoare. Tânăra actriță are o carieră în ascensiune, care a depășit de mult timp granițele României, fiind cunoscută și din alte producții internațioanle, „The Young Pope”, „Grace”, „Drained” sau „Take Cover”.
Cum v-ați simțit să reveniți acasă cu premiera filmului „Acel Martie”?
– Nu mi-am putut ascunde emoția și nici nu am vrut să o fac. Sunt acasă. Aici am crescut, am visat, sunt oamenii care m-au format. Oameni care mă cunosc de când eram mică. A fost cu totul special! La vizionare a fost prezentă și doamna Ștefănică Viorica, profesoara mea de dansuri care ma ştie de mică. Cu dumneaei m-am antrenat si timp de zece ani la Palatul Copiilor din Pitești. Am facut parte din trupa de dans Silver Stars.
Aceste lucruri nu se uită și nu au preț.
Ce locuri, oameni, amintiri din Argeș v-au influențat ca actriță?
– Toate. Familia mea, profesorii mei, tot ce am trăit acolo m-au construit ca om – iar un actor bun se construiește înainte de toate ca om. Pitești este fondul de pe care proiectez tot ceea ce fac, oricât de departe m-aș afla.
Cine v-a contactat pentru a juca în film și cum ați reacționat?
– Iura Luncașu, regizorul filmului, m-a contactat. Am înțeles că văzuse o filmare cu mine postată pe Instagram – făceam lupte scenice – și mă cunoștea și din proiecte internaționale, inclusiv din „Tânărul Papă”. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să citesc scenariul, iar imediat după am cerut să citesc și romanul cu același nume, scris tot de o argeșeancă, Olivia Odăianu. Am vrut imaginea completă, nu doar ce se filmează.
Cum ați construit personajul Anabel între carte și scenariul filmului?
– Cartea și scenariul sunt diferite, cum este firesc când adaptezi dintr-un mediu în altul – le-am iubit pe amândouă în felul lor. Am discutat cu Iura pentru a înțelege intențiile din spatele personajului, ce simte Anabel dincolo de acțiunile ei. El acordă o importanță deosebită repetițiilor – am avut două săptămâni de lucru la personaje înainte de a intra în fața camerei, ceea ce este rar în producțiile de astăzi. Acolo s-a construit cu adevărat Anabel – în repetiții, nu pe platou.
Care a fost cea mai dificilă scenă sau cea mai mare provocare ca actriță?
– Întregul ritm al filmărilor a fost o provocare – am filmat totul în 24 de zile, ceea ce pentru un film cu o asemenea anvergură este puțin. Dar asta ne-a și unit ca echipă; a trebuit să fim perfect pregătiți în fiecare dimineață, fără marjă de eroare. Dacă ar fi să aleg o singură secvență, aș alege-o pe cea cu mine și Costas Mandylor – a fost filmată la cinci dimineața, după o noapte întreagă de filmări. Și tocmai de aceea m-a bucurat enorm să aud la premiere că este una dintre secvențele preferate ale publicului. Probabil și una dintre preferatele mele.
Cum v-ați pregătit pentru rolul unui agent al serviciilor secrete?
– Am luat lucrurile în serios și am mers la sursă. Am intrat în contact cu un expert în servicii de informații, autor de cărți despre lumea spionajului. Am vrut să înțeleg cum gândește un agent, cum se comportă, ce ascunde și ce arată. Anabel nu este un personaj de acțiune clasic – are strategie, răbdare, o viață interioară complexă. Trebuia să știu ce stă în spatele aparenței.
Cum a fost colaborarea cu actorii internaționali?
– A fost extraordinar. Joc alături de Esther Acebo din Casa de Papel, de Costas Mandylor și de Luke Roberts, cu care mă cunoșteam deja din alte proiecte. Chimia s-a construit în timpul repetițiilor – ne-am cunoscut ca oameni înainte de a ne cunoaște ca personaje, și asta se vede pe ecran. S-au legat prietenii reale acolo.
Ce ați vrea să simtă publicul după ce vede filmul?
– Vreau să iasă din sală simțind că a văzut o poveste mare, spusă la standarde internaționale, care se întâmplă în România și este despre România. Filmul are tensiune, acțiune, dragoste, răsturnări de situație – te face să treci prin emoții diferite. Și sper că publicul va pleca cu mândria că o echipă românească a reușit asta.
Ce sfat ați da unui tânăr din Argeș care visează la o carieră în film?
– Să aibă încredere în el și să-și urmeze visurile, chiar dacă drumul pare lung sau incert. Fondul tău, rădăcinile tale sunt cel mai mare atu al tău ca actor – nu un handicap.
0 Comentarii