Deși, în mod obișnuit, angajatorul suportă o parte din indemnizația pentru concediile medicale, există situații în care acesta achită sumele către salariat doar temporar, urmând să le recupereze integral de la stat. Potrivit OUG 158/2002, anumite tipuri de concedii sunt acoperite în totalitate din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.
Printre acestea se numără: concediul medical pentru îngrijirea copilului bolnav până la 12 ani sau până la 18 ani în cazul copiilor cu handicap ori afecțiuni intercurente; concediul medical pentru îngrijirea copilului cu afecțiuni grave, până la 18 ani; concediul medical pentru îngrijirea copilului aflat în carantină sau izolare; concediul medical acordat în caz de carantină sau izolare; concediul de risc maternal; concediul de maternitate, respectiv pentru sarcină și lăuzie. Tot din FNUASS sunt acoperite și indemnizațiile pentru reducerea timpului de muncă.
Pentru toate aceste concedii, salariații trebuie să îndeplinească un stagiu minim de cotizare, adică o perioadă în care au contribuit la sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Cuantumul indemnizațiilor este stabilit astfel: 100% pentru concediul medical acordat pentru îngrijirea copilului aflat în carantină sau izolare; 75% pentru concediul de risc maternal; 85% pentru celelalte tipuri de concedii medicale menționate.
În cazul concediilor pentru incapacitate temporară de muncă, regulile sunt diferite. Angajatorul plătește primele cinci zile de concediu, iar restul perioadei este decontată de CNAS din bugetul FNUASS. Situația nu trebuie confundată cu concediile pentru incapacitate de muncă generate de accidente de muncă, unde stagiul de cotizare nu este necesar, iar angajatorul suportă doar primele trei zile, restul fiind achitat de casele teritoriale de pensii.
0 Comentarii