Web Analytics
scris marți, 23.12.2025

Bolnavi şi… bolnavi. O suferinţă ca un blestem: lepra (Boala Hansen)

Bolnavi şi… bolnavi. O suferinţă ca un blestem: lepra (Boala Hansen)

În urmă cu vreo două săptămâni, tote burtierele televiziunilor de știri au luat foc: „Cazuri noi de lepră la Cluj!” Dematolog fiind, știu foarte bine cum arată această cumplită suferință, în anii de specializare am văzut cazuri vechi și noi de lepră, iar în primăvara lui 1978, toată seria mea de secundari am fost să vedem Leprozeria de la Tichilești. Este și azi complet izolată, la poalele unor dealuri, departe de orașe și sate. Erau atunci internați aproximativ 70 de nefericiți, oameni vârstnici, provenind în general din zone amărâte din Delta Dunării. Bolnavii nu mai părăseau locul decât atunci când decedau.

Ne-a condus acolo și ne-a prezentat cazuri mentorul meu, celebrul profesor universitar Pavel Vulcan, expert OMS în problema leprei. La începultul anilor ‘60, lucrase timp de un an în Vietnam, într-un program pentru eradicarea acestui adevărat blestem. Până nu ajunge, după 15-20 de ani, să sluțească omul, lepra este greu de diagnosticat, îndeosebi pentru cei din rasa neagră, care au pielea de culoarea catranului. Riscul de a se transmite altora apare numai dacă se conviețuiește cu bolnavul în aceeași casă în jur de 20 de ani.

În anii de secundariat am văzut două cazuri noi de lepră: o țărancă sexagenară, de fel dintr-o comună vâlceană, și un student african, originar din Congo. Aflând că o așteaptă izolarea la Tichilești, femeia s-a aruncat pe geam de la etajul 4 al spitalului din București și nu a supraviețuit. Eu am fost desemnat de profesorul Vulcan să-i prelevez studentului o porțiune de piele necesară biopsiei. Suspiciunea s-a confirmat și tânărul urma să fie repatriat la o leprozerie din Congo. A plecat la Cluj unde învățase un an limba română, a închiriat o cameră la un hotel, s-a iubit două zile cu o „escortă”, apoi s-a spânzurat, agățat de lustră. Cu ani în urmă, cele mai multe cazuri erau în Africa Ecuatorială.
Dr. Viorel Pătraşcu
P.S. La împlinirea unui an de când semnez aici această rubrică, transmit tuturor argeșenilor un sincer „La Mulți Ani!”.

Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Din tolba cu amintiri

Citește și Bolnavi şi… bolnavi. „Dom’ doctor, sunt cea care n-a murit…”

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită

Reluăm campania ziarului după Anul Nou

Fiindcă suntem în decembrie, o lună a sărbătorilor de iarnă, oprim campania noastră „Îl are pe conștiință directorul Armand Chiriloiu pe inginerul...