”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (38)
Cristina Rousseau: – D-le Răzvan Ivănică, de ce Dacia? Cum a intrat această uzină în viața dvs?
Răzvan Ivănică: – Simplu, aș spune că din întâmplare. Dar întâmplarea a avut un drum lung, sinuos, cu pante, serpentine, urcușuri, coborâșuri. Nu m-am născut în zonă, dar în urma căsătoriei am devenit un iubitor al zonei, soția fiind din zona Câmpulungului. Eu m-am născut și mi-am petrecut primii ani până la terminarea liceului într-o zonă din Lunca Dunării, la zece kilometri de Corabia, în comuna Gîrcov, sat Ursa, zonă oarecum diferită din mai multe puncte de vedere: obiceiuri, port, climă, astfel încât sosirea mea într-o zonă de deal și munte m-a fascinat. Revenind la liceu, în perioada aceea, în plin socialism, examenele și reușita la facultate constituiau o problemă atât pentru tineri, cât și pentru părinți. Am dat examen și am fost admis la Institutul Pedagogic din Constanța – Facultatea de Biologie. Odată absolvită facultatea, am fost repartizat conform unui „experiment”: absolvenții erau repartizați „zonal”, adică în funcție de zona unde au absolvit facultatea. Așa că am fost repartizat la Chitila Veche, județul Tulcea, la o școală destul de mare unde erau două posturi de profesori de biologie (soția a absolvit aceeași facultate). Perioada de un an petrecută în Deltă a fost foarte interesantă. Delta îți oferă mute posibilități mai ales pentru un pasionat de biosisteme cum eram eu. Iarna eram complet izolați. Pentru că iernile în Deltă sunt pe cât de frumoase, pe atât de greu de suportat; trebuie să te adaptezi vânturilor puternice și viscolelor, care nu erau deloc puține. După un an am început să tatonăm ca să găsim posturi, eu și soția, în zona Argeșului. Nu a fost ușor, dar s-au ivit două posturi la Serviciul CTC Laboratoare – Uzina Dacia.
Cristina Rousseau: – Câți șefi direcți ați avut? Puteți să faceți o trecere în revistă?
Răzvan Ivănică: – În prima parte a activității mele la Dacia am avut un șef și bun. A fost șefa laboratoarelor pe întreaga platformă, care, într-adevăr, stăpânea cu desăvârșire, având cunoștinte atât tehnice, cât și experiență. După o perioadă în care am colaborat direct cu șefa mea, doamna Lache, am trecut la un laborator specializat în analiză și protecția calității apelor, unde am avut-o ca șefă directă pe Ionescu Aurora, o persoană discretă și sensibilă, cu care am conlucrat foarte bine, eu cu experiență din teren și dânsa cu analizele de laborator în ceea ce privea utilizarea și evacuarea apelor de pe platforma Dacia. După 1990 s-a pus problema cunoașterii mai îndeaproape a impactului activității industriale asupra mediului, fapt ce a dus la formarea unui colectiv de mediu în care am fost cooptat, colectiv pe care îl cunoașteți, fiind chiar dvs şefa acestui colectiv.
Cristina Rousseau: – Între noi a fost o comunicare special, bazată pe încredere și respect…
Răzvan Ivănică: – „Chimia” comunicării speciale ține de structura interioară a persoanelor. Eu, de exemplu, am descifrat la tine, Cristina, sensibilitatea aceea umană și artistică drept calități umane „acceleratoare de reacție”, cum am zice în limbaj chimic.
Citește și Ion Gârjoabă, inginer: „Din 1969 participam la raliuri cu o Dacie 1100 pregătită special’’
0 Comentarii