În foto, un duo celebru, Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu. Doi pianiști care-și câștigă viața din proiecte culturale susținute de către A.F.C.N. Sunt cei mai corecți pianiști din breaslă din România! Obținând finanțare A.F.C.N., ei nu mai cer drepturi de autor filarmonicilor, cum procedează RESTUL. Pe românește, se câștigă un proiect, se încasează banii, iar apoi se cântă programul la o Filarmonică. Pe bani. Câștig dublu. Nu și cei doi, vin și cântă cu titlu gratuit. Doar ei doi. Scuze, mai e și violonista Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu. Restul, ca obicei național, câștig dublu! Sau triplu, unii au și sponsori în spate (gen Alexandru Tomescu).
Dar cum transformi un pian și doi oameni într-o orchestră?
Ne spune Corina Răducanu: „Lucrările pentru pian la patru mâini presupun de la bun început o gândire de tip orchestral a pianului. În acelaşi timp impun o regândire a spaţiului şi a tehnicii pianistice astfel încât desfăşurarea a doi pianiști în fața aceleiași claviaturi să devină un firesc muzical. Deşi claviatura este divizată, iar rolurile, registrele și timbralitatea instrumentului sunt împărţite între pianişti, între două personalităţi diferite, aceştia trebuie să refacă şi să redea unitatea instrumentală. Pentru a forma un duo de valoare este necesar ca cei doi pianiști să fie compatibili din mai multe puncte de vedere. În primul rând, este necesară o gândire muzical-interpretativă asemănătoare bazată pe principii muzicale comune ce au ca substrat un nivel solid și egal al culturii muzicale şi generale. Apoi, tehnica pianistică trebuie să aibă acelaşi grad de dezvoltare pentru crearea unui tuşeu omogen şi premisa adaptabilității la situaţii tehnice noi. Nu în ultimul rând, aceștia trebuie să rezoneze la nivel uman, să aibă o comunicare foarte bună şi să fie mereu în căutarea unității în gândirea muzical-artistică. Duo-ul pianistic, ca de altfel orice formulă a muzicii de cameră, dezvoltă pianistica şi personalitatea muzicienilor.
O tradiție a duo-ului pianistic și a lucrărilor dedicate acestui ansamblu, ce continuă până în zilele noastre, este începută la sfârșitul secolului XVIII. Din compozițiile timpurii existente stau mărturie cele 6 sonate de Johann Christian Bach (1735-1782), 4 sonate sau duete pentru 2 artiști la un piano-forte sau clavecin de Charles Burney (1777) și lucrarea Il Maestro e il Scolare de Joseph Haydn (1778). Există lucrări pentru duo-ul sau duetul pianistic încă din perioada Barocă, în creația compozitorilor Thomas Tomkins (1572-1656) și Nicholas Carleton (1573-1630). Wolfgang Amadeus Mozart este printre primii compozitori ce au dedicat pianului lucrări pentru duo-ul pianistic. În literatura de specialitate pentru pian la patru mâini, creaţia lui Mozart se remarcă printr-o evoluție continuă pe parcursul întregii vieți. Aceasta cuprinde un număr de şase sonate, din care una pentru două piane; o Temă cu variaţiuni, o Fugă pentru două piane KV 427, un Concert pentru două piane şi orchestră KV365 şi un
Concert pentru trei piane KV242. Prima lucrare pentru patru mâini este Sonata în Do major K19d , compusă la vârsta de 9 ani (1765) la Londra. Prima audiție a avut-o la Londra în interpretarea compozitorului și a surorii sale în anul 1765 la Hickford’s Great Room în Brewer Street-Londra, la un clavecin cu două manuale. Dintre lucrările de tinerețe ale compozitorului ea este singura care a supraviețuit. Deși de dimensiuni reduse, este foarte interesantă din punct de vedere pianistic, deoarece sub o aparentă simplitate se ascund anumite problematici de ordin tehnic puse duo-ului pianistic. Fiind o lucrare fără autograf a cărei prime ediții a apărut în anul 1780 la o editură pariziană, originalitatea acestei lucrări este încă discutată de specialiști. În documentele vremii și în scrisorile compozitorului prima lucrare atestată pentru pian la patru mâini apare a fi Sonata KV381. Astfel, sonatei KV19d îi urmează Sonatele KV381 în Re major şi KV 358 în Sib major, compuse la Salzburg între anii 1772 – 1773/1774. Cele două sonate au fost publicate zece ani mai târziu la Viena.”
Asemenea precizări sunt rare pe scenele românești. Publicul le preia, auditiv, așa cum sunt prezentate, fără a bănui și interesul mercantil al interpreților. Dar Corina Corina Răducanu și Eugen Dumitrescu sunt pianiști ce pun în față Arta, apoi interesul pecuniar. Au câștigat, just, un proiect A.F.C.N., nu mai cer nimic, fac muzică…
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (152)
Citește și Scene din viaţa culturală piteşteană (151)
0 Comentarii