# Convorbiri neconvenţionale cu actorul Petre Dumitrescu
# Și primii pași pe scenă?
– La repartiţie am cerut, în mod deliberat, să fiu repartizat la Teatrul de Stat din Reşiţa. Doream să joc mult, să fiu apreciat pentru munca mea şi să realizez şi un salariu bun. Aici am lucrat în regia artistică a lui Val Mugur – Maestru Emerit al Artei, Dan Alexandrescu – un foarte talentat regizor de la Arad, Constantin Anatol de la Teatrul Naţional din Cluj, Dan Radu Ionescu de la Timişoara şi Eugen Vancea – regizorul teatrului din Reşiţa.
M-am simţit bine acolo, am jucat, în 3 ani, 10 roluri principale. Aceasta este zestrea cu care m-am prezentat la concurs la teatrul „Alexandru Davila” în 1966. Ştiam doar că teatrul din Piteşti avea un colectiv puternic, director fiind atunci domnul Ion Popescu, profesor şi ziarist. Aici erau actori importanţi, ca Dem Niculescu, Ion Focşa, Constantin Zărnescu, Ileana Zărnescu, Petre Dinuliu, Angela Radoslavescu, Radu Coriolan, Ioana Ciomârtan, Dumitru Ivan şi mulţi alţii. Împreună cu mine, au mai reuşit la concurs Sorin Gheorghiu şi Vasile Prisecaru, un actor redutabil.
# Generaţii de actori, de regizori? Monştri sacri? Teatre? Spectacole memorabile?
– În toată activitatea mea pe parcursul a mai bine de o jumătate de secol (54 de ani), am activat 51 de ani numai la Piteşti şi 3 ani la Teatrul din Reşiţa. M-am simţit şi am funcţionat foarte bine în ambele teatre. Exigenţa era chiar mai mare la Reşiţa deoarece, la fiecare vizionare a spectacolelor ce trebuiau să iasă în premieră, erau totdeauna în sală Gheorghe Leahu – Artist Emerit, directorul teatrului de Stat din Timişoara, Dan Nasta – Artist Emerit, actor şi regizor, un om de mare cultură, Dan Alexandrescu – un strălucit regizor la Arad, cu care am lucrat foarte bine, Dan Radu Ionescu – regizor la teatrul din Timişoara, de asemenea cu care am lucrat.
M-am confruntat cam cu 3 generaţii de actori în cele două teatre unde am activat. Dintre cei mai în vârstă cu care am fost partener, au fost Gheorghe Damian – Artist Emerit, un mare actor, Victor Popescu – un actor fără titlu de emerit, dar pe care l-ar fi meritat, actor de mare complexitate, amândoi fiind crescuţi în şcoala de teatru de la Cluj.
La Piteşti am întâlnit o generaţie de actori de vârstă medie, foarte buni, artişti veritabili ca Dem Niculescu, Ion Focşa, Ileana Focşa, Constantin Zărnescu, Valeriu Buciu, Coriolan Radu, Ioana Ciomârtan. Actori de vârstă tânără, de generaţia mea, au fost Angela Radoslavescu, Mioara Iatan, Julieta Strâmbeanu, Petre Dinuliu, Ileana Zărnescu, Sorin Zavulovici, Vasile Prisăcaru, Sorin Gheorghiu. Toţi aceştia, la care se adaugă şi Hamdi Cherchez, Vistrian Roman, Jean Roxin, Carmen Roxin, Andreea Raicu, Mihaela Dumbravă, Mihaela Lupu, Ion Lupu, Dan Ivănesei, Petre Tanasievici, Titi Gurgulescu, Dumitru Drăgan, Wilhelmina Câta, Emilian Cortea, Cristian Tuţă, Luminiţa Borta, Vasile Pieca, Petrişor şi Aida Stan, Adrian Duţă, Dan Andrei, Lia Deaconu, Cornelia Niculescu, Robert Tudor, Daniela Marinache, Daniela Butuşină au fost şi sunt valori ale teatrului românesc, oameni devotaţi teatrului, unii ducând pe umerii lor zeci de ani de ativitate în această lume artistică.
Am lucrat de la începuturile mele cu marele regizor Val Mugur – Maestru Emerit al Artei. M-a distribuit în spectacolul cu piesa „Doi tineri din Verona” de Shakespeare, la Teatrul din Reşiţa, Constantin Anatol- regizor şi actor la Teatrul Naţional din Cluj – care m-a distribuit în piesa „Inspectorul de poliţie” de J.B. Priestley, Dan Alexandrescu – regizor la Teatrul Arad – care m-a distribuit în spectacolul „Să nu pui dragostea la întâmplare”- commedia del’ arte. Am enumerat doar câţiva.
La Piteşti, am lucrat cu Constantin Dinischiotu în multe piese de teatru, cu Alexandru Tocilescu – un remarcabil regizor, cu Costin Marinescu în mai multe piese. El a fost un regizor premiat pentru spectacole memorabile cum ar fi: „Cui îi este frică de Virginia Wolf?” de Albee, cu care a obţinut Marele Premiu pentru regie şi spectacol, “Măşti” de Ion Sava, obţinând Marele Premiu pentru regie şi spectacol, de asemenea. Nu pot să uit nici contribuţia lui Mihai Lungeanu în “Jucătorii” de Gogol. Trebuie să remarc activitatea scenografilor Teatrului din Piteşti: Damaschin Ivăneanu – un mare scenograf, Dinel Rusu – artist în tot ceea ce făcea, Mihaela Dinu Piţigoi – care a făcut memorabile scenografii. Teatrul, cel puţin cât cunosc eu, a avut creatori mulţi şi de mare valoare. Ca directori, de la Sorin Zavulovici, nu au mai avut în vedere politici repertoriale, teatrul nostru mergând la voia întâmplării, fără victorii însemnate.
0 Comentarii