# Culmea trufiei şi a jafului la Curtea de Argeş. # Secretele întunecate ale Arhiepiscopiei (VI). Un serial gen „Familia Borgia”. Panică și iritare în interiorul Marelui Stat Major al Arhiepiscopiei, după episodul nostru de săptămâna trecută, în care am dezvăluit șirul inimaginabil de furăciuni petrecute sub acoperișul duhovnicesc în care sălășluiesc, în deplină armonie hoțească, ÎPS Calinic și locotenentul său Caliopie, alias Gugu 1 și Gugu 2. Probele indubitabile care atestă jaful sistematic comis cu multă sârguință în ultimii ani de cele două căpetenii ale eparhiei, prin care sume colosale au dispărut ca prin farmec în pungile hrăpărețelor fețe bisericești, au făcut deja situația de netolerat, și toată lumea așteaptă o intervenție categorică din partea mai marilor Bisericii, de la Patriarhie și Sfântul Sinod. Menită să pună capăt potlogăriilor făcute de atâta amar de vreme în fruntea bisericii argeșene, care revoltă nu numai credincioșii, ci și reprezentanții clerului. Avem informații certe că serialul nostru este monitorizat cu maximă atenție la cel mai înalt nivel al Bisericii Ortodoxe Române și că însuși Patriarhul Daniel pregătește curmarea dezmățului de toate soiurile în care s-au afundat capii Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, opinie împărtășită și de tot mai mulți înalți ierarhi din Sfântul Sinod. Așa se explică poate și panica în care au intrat împricinații și anchetele declanșate de ei peste tot, în încercarea de a se dibui „sursele” care stau la baza serialului nostru, spre o creștinească urgisire. În loc să-și pună cenușă-n cap, cugetând la asprele păcate care i-au smintit, ei caută, în manieră polițienească, să afle de la cine li se trage. Le satisfacem tot noi curiozitatea. Chiar de la ei li se trage, pentru că dacă n-ar fi făcut ce-au făcut, dacă mizeriile crunte n-ar fi dat de grindă la Arhiepiscopie, nimeni nu s-ar mai fi trezit să se revolte. Dacă nu era îndeajuns ce-am relatat până acum, vom continua serialul cu noi întâmplări tulburătoare.
Se cuvine să facem o serie de referiri mai aprofundate și asupra deja celebrei catedrale noi, care urmează să se ridice la Curtea de Argeș și este menită să ateste vrednicia nemaivăzută a ÎPS Calinic. După cum se știe, aceasta va purta hramul Sfintei Mucenițe Filofteia și al Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, iar lucrările de construire au fost demarate cu mare pompă acum câteva luni. Când Calinic și Caliopie au turnat cu multă evlavie prima ulcică de beton la temelia edificiului care se va ridica în coproducție, între Arhiepiscopie și Casa Regală a României. Pe afară e vopsit gardul, dar să vedeți ce ditamai leopardul e înăuntrul minunatei catedrale. În primul rând, nu din vrednicie vrea Calinic s-o ridice, ci din trufia sa nemăsurată, care îl face să se creadă alfa și omega bisericii argeșene. Marele ierarh și-a pus în plan probabil să-i concureze pe Neagoe Vodă Basarab și legendarul Meșter Manole, care la începutul secolului al XVI-lea ridicau măreața Mănăstire a Argeșului, așezământ unic în sud-estul Europei, a cărui faimă a depășit granițele țării. Trecând peste faptul că o clădire nouă nu-și are absolut niciun rost în vecinătatea maiestuoasei Mănăstiri, încărcând inutil peisajul cu o construcție un pic mai răsărită decât o biserică sătească, viitorul edificiu are o temelie putredă, din mai multe puncte de vedere. Judecați și dumneavoastră dacă era nevoie de o așa-zisă catedrală în umbra marii și secularei Mănăstiri a Argeșului, mai ales câtă vreme aceasta are toate șansele să devină un alt kitsch, care să rivalizeze cu deja jenanta Casă a Pelerinului, unde se bea rachiu după meniu și vin fetițe la produs cu ora. Într-o vreme în care sărăcia este tot mai cruntă, iar Arhiepiscopia nu-și respectă nici cât negru sub unghie menirea caritabilă, de ajutorare a sărmanilor și a celor aflați în suferință trupească, se îngroapă banii la Curtea de Argeș într-o nouă zidire, cu darul să hrănească orgoliul capilor bisericești, nu să slujească cu adevărat credincioșilor. Mânați spre astfel de proiecte vanitoase, Calinic și Caliopie se fac că nu observă sărăcia duhovnicească tot mai lucie care s-a instalat între zidurile sfinte din orașul Basarabilor, acolo de unde, în afara celor doi și a acoliților lor, au dispărut, fie alungați, fie la presiune, fie din lehamite, mai toți monahii virtuoși ai Mănăstirii. Pentru cine se mai ridică, deci, o altă catedrală, câtă vreme la Curtea de Argeș mai este puțin și rămân doar Calinic și Caliopie, să-și țină singuri de urât, să împartă arginții și să gângurească precum doi porumbei? O vorbă frumoasă spune că trupul Domnului sunt credincioșii, care dau suflet celor sfinte, nu zidurile de beton. Iar Calinic și Caliopie par, de asemenea, să nu observe că, de la o vreme, s-au îndesit la Mănăstirea care le este adăpost doar spectacolele grotești ale romilor veniți de Sf Maria cu cățel și purcel pus la proțap, lângă butoaiele de băutură și mașinile luxoase, din care duduie manelele. Iar dacă n-ar fi aici adăpostite moaștele Sfintei Mucenițe Filofteia, afluxul de credincioși s-ar diminua dramatic. Ar realiza astfel Calinic și Caliopie care este adevărata lor valoare spirituală și cât de puțin și-au împlinit menirea care le-a fost dată. În concluzie, în fruntea Arhiepiscopiei era nevoie de o intensificare a vieții spirituale, ajunsă la pragul cel mai de jos, și nu de o așa-zisă catedrală făcută din jaf, care să preamărească parcă păcatele îngrozitoare ce și-au făcut sălaș chiar în inima celor mai sfinte locuri din județ.
Locuri exclusiviste de veci la licitație
În afara inutilității evidente, sunt însă lucruri și mai urâte cu această nouă catedrală. Poate nu știați că unul din rolurile sale principale va fi acela de a adăposti după moarte rămășițele trupești ale regelui Mihai și ale altor membri de vază ai familiei regale. Așa se și explică implicarea financiară a Casei Regale în construcția catedralei. O implicare destul de neclară, câtă vreme se spune că regele Mihai ar fi promis 50.000 de euro, doar pentru plata proiectului de construcție, care a fost modificat de mai multe ori, în vreme ce proiectantul cică scoate documentația cu țârâita, pe măsură ce Casa Regală achită, tot cu țârâita, tranșe din suma promisă. Ce e drept, se spune că regele ar fi cam zgârcit, dar este la fel de posibil ca acesta să-și mai fi diminuat din entuziasmul cu catedrala, după ce a auzit probabil că tot aici urmează să-și afle odihna veșnică nu numai el și reprezentanții de seamă ai familiei, ci și ÎPS Calinic, laolaltă cu alți câțiva „cucernici” oameni de afaceri, ori alți donatori mai importanți la ridicarea construcției. Cică s-a pus și un prag, ca într-un negoț macabru, în ce privește identitatea „locatarilor” care vor împărți după moarte catedrala, alături de rege și Calinic. Cine dă de la 100 de milioane în sus, ca donație, are dreptul să revendice apoi „sertărașul” lui, pe post de mormânt cu vecini celebri. Târguiala dracilor, nu alta, că a Domnului n-are cum să fie! Iar lista viitorilor posesori de mormânt ultracentral, cu toate dependințele și vedere la moaștele Sfintei Filofteia, se află în plină plată la „agenția imobiliară post mortem” patronată de Calinic și Caliopie. Pentru că, poate nu știați încă, tot în catedrala cu pricina urmează să fie mutate și moaștele Sfântuliței, care să asigure vise frumoase după moarte celor trecuți la cele veșnice și să-i ferească de coșmaruri ori de limbile de foc
ale dracilor, în caz că îi trage macazul spre cazanul cu smoală.
Catedrala mântuirii banilor
Îmboldiți cu mare zor spre înfăptuirea catedralei, Calinic și Caliopie au conceput un sistem draconic de adunare a birurilor pentru ridicarea acesteia. Să nu credeți că le-a venit mintea la cap și, mânați de remușcări, să restituie ceva din numeroasele miliarde topite fără urmă din afacerile necurate de la firma de construcții Filotheos, transformată în fabrică de hoție duhovnicească. Ori din celelalte mormane de bani mântuite tot în neant, din alte treburi negustorești făcute în devălmășie financiară. Nici vorbă. Capii Arhiepiscopiei și-au pus în plan să urgisească pe toată lumea, mai puțin pe ei, ca să adune bănetul pentru catedrală. Nu vorbim aici de rege sau de donatorii benevoli de fonduri, care vor să-și asigure un loc de cazare pe veci cât mai confortabil, de cinci stele. Vorbim de prigoana financiară instaurată de Calinic și Caliopie printre toate fețele bisericești ale eparhiei, monahi sau preoți, care trebuie să plătească fără crâcnire, alături de taxele obișnuite, și toate birurile impuse suplimentar pentru construcția catedralei. S-au dus fără urmă zeci de miliarde la Arhiepiscopie, iar acum trebuie alți bani, care să satisfacă trufașa dorință a capilor bisericii de a aglomera dizgrațios magnificul peisaj al Mănăstirii Argeșului, cu o nouă construcție pricăjită și care are toate șansele să devină un alt kitsch, de soiul zlătăresc al Casei Pelerinului. Teroare este cuvântul de ordine în această perioadă prin toate parohiile și așezămintele monahale ale județului, de la care Calinic și Caliopie vor să adune după modelul ferocilor vătafi de pe vremuri, fondurile pentru catedrală. Se spune că a fost fixat în prima fază un „impozit” de 10 milioane lei vechi pe cap de față bisericească. Iar cum pe teritoriul eparhiei viețuiesc 6-700 de slujitori ai Domnului, iată dintr-un foc 6-7 miliarde. Mai nou, se aude că la asta se adaugă un alt artificiu financiar, care presupune ca fiecare slujitor să doneze în același scop și salariul pe o lună, operațiune din care ar rezulta alte miliarde bune. Ca să nu mai vorbim de controalele polițienești făcute în special de Caliopie, dar și de Calinic, despre care se spune prin mănăstire sau pe la alte parohii că pleacă chiar și noaptea să bubuie în poarta preoților, pentru a le face inventarul banilor și situația vânzărilor de lumânări și colportaje bisericești. Iar cine nu se aliniază cerințelor bănești tot mai mari, are parte de aspre mustrări și pedepse. Cam asta ar fi, deci, situația cu catedrala jafului, a trufiei și a terorii care se ridică la Curtea de Argeș. O construcție izvorâtă din păcat, menită a sluji celor sfinte. Pentru episodul următor, vom depăna noi subiecte înfiorătoare, pentru că asta a devenit Arhiepiscopia sub oblăduirea lui Calinic și Caliopie, un izvor nesecat de mârșăvii, care de care mai smintite. Mihai BĂDESCU
0 Comentarii