Nu doar de Eminescu este fascinat arhiepiscopul Calinic Argeșeanul, ci și de Nicolae Iorga și Constantin Brâncuși, trei titani ai României care, fiecare în parte în domeniul său, a excelat prin genialitate și viziune, marcând istoria neamului pentru totdeauna. Iar Calinic Argeșeanul a mărturisit, într-o tabletă anterioară, de ce…
„După cum am promis, voi scrie câteva tablete despre fermecătorul sculptor Constantin Brâncuși. Am citit mai multe cărți închinate genialului sculptor român, mai vechi și mai noi. Voi reaminti: Amintiri și geneze – Petre Pandrea, Editura Meridiane, 1967. Aici vom afla peste 100 de aforisme, maxime, rostite de Brâncuși.
Este de amintit o carte de căpătâi a lui Constantin Zărnescu, scrieri cu variantele care au circulat; am putea spune că a alcătuit ediții complete. Ne amintim de Paul Morand (Despre București) – Catalog Brâncuși (13 dintre aforisme); Nicolae Diaconu, Tg. Jiu, 2000, Editura „Fundația Constantin Brâncuși”, 123 de aforisme (cam toate rostite de Brâncuși cu diferite ocazii). Și nu se poate uita cartea: Tinerețea lui Brâncuși, de V.G. Paleologu, un bun prieten al lui Brâncuși.
Studiile despre Brâncuși sunt de o mare și competentă prezentare a valorii operelor sale. Reamintim în treacăt că Mircea Eliade, în eseul său: Brâncuși și mitologiile, spune că mesajul artistic modern, decurge din Tradiția Românească! În dialogul cu Petre Pandrea, Brâncuși, atunci când îl aude vorbind despre izbânda sa artistică, sculptorul îi răspunde cu modestie, că nu a făcut altceva decât să deschidă o filială a Mănăstirii Tismana la Paris! Petre Pandrea, un „aprig prieten” îl numește pe Brâncuși un Apostol al bucuriei, pentru că la despărțire, totdeauna își lua rămas bun, zicând: Pace și bucurie – Paix et joie!
Dar stând la „taifas” cu amicii săi, le spunea: „Eu vă dau bucurie curată!” Rol de terapeut, de doctor de suflete! Și continua: „Ceea ce într-adevăr are rost în artă este bucuria! Nu ai nevoie să înțelegi. Te face fericit ceea ce vezi? Asta-i totul! Cei care au păstrat în suflet armonia care sălășluiește în toate, în esența lucrurilor, vor înțelege foarte ușor arta modernă pentru că vor vibra pe coarda acelorași legi ca și natura.” „Arta lui Michelangelo nu odihnește și nici nu vindecă!”
Mare mi-a fost mirarea când am citit părerea lui Brâncuși despre Capela Sixtină, atunci când a văzut-o pentru prima oară. Ce s-a mai uitat tânărul Brâncuși la capodopera admirată de atâta lume, pentru el nefiind, nici mai mult, nici mai puțin: un biftec!
Ce-o fi fost în capul și rostirea mucalită a gorjeanului nostru?
Calinic Argeşeanul”
Citește și Rostirea lui Calinic. Fascinaţia pentru Eminescu, Iorga şi Brâncuşi
Citește și Rostirea lui Calinic. Catehism filosofic”, un ghid moral şi intelectual
Citește și Rostirea lui Calinic. „Oficina şerpească”
0 Comentarii