Încep răspunsurile la scrisoarea–rechizitoriu a d-lui Claudiu Năsui privind cercetarea științifică românească, unul dintre primele pe care le-am identificat cu mare plăcere, de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa - București, al cărei act de naștere am avut prilejul să îl semnez în 1977.
Răspunde pentru că are substanța să o facă, așa cum sunt convins că alte numeroase unități de cercetare sunt îndrituite (evident, nu toate?!), dar care nu au timp să se ia la harță cu dl Năsui. Soarta a făcut să-i fi intrat în istorie încă din 1947, ca elev al Liceului Tehnic Horticol de la Băneasa, locație în care funcționează actuala Stațiune de Cercetare Pomicolă. În inima Bucureștiului, fiindcă atunci când am organizat-o (1977) - în jurul Capitalei - pentru imediata aprovizionare cu fructe ființa un adevărat cordon de piersecării, de mii de hectare (Turcia și Grecia nu aveau încă piață la noi!). Stațiunea este, de fapt, horticolă, având caracter mixt, și dendro-floricol. A fost una dintre unitățile pionier, în Expozițiile primelor ediții ale Simfoniei Lalelelor (1978). Am creat-o, spre știința dl-ui Năsui, nu ca un mare politician, eram ostaș în detașamentul care demarase modernizarea pomiculturii; iar ca director al Stațiunii, primul, în 1977, a fost înscăunat un tânăr inginer argeșean, format la Școala Medie Horticolă Curtea de Argeș, pe nume Nica Stelian.
Dar să dăm cuvântul, în sinteză, actualului colectiv: „Nu suntem o sinecură, suntem o echipă tânără, redusă numeric, care avem grijă să păstrăm un tezaur de 1600 sortimente de piersic, caise și nectarine, necesar în lucrările de ameliorare genetică. La S.C.P.P. Băneasa cercetarea nu se măsoară în „linii bugetare”, ci în roade, în cele câteva zeci de soiuri create și omologate (am reținut Antonia și Viorica, numele cercetătoarelor care l-au creat); în fermierii ajutați și, mai ales, în munca tăcută, zi de zi, în laboratoare și colecții. Nu ieșim la televizor, dar ieșim zilnic pe teren, în propriile plantații, sau în ale fermierilor: Nu vrem să fim puși în aceeași oală cu structuri care și-au uitat rostul. România are nevoie de cercetare modernă, dar mai ales are nevoie să-și respecte cercetătorii. Vă punem, în schimb, o întrebare, d-le Năsui: ce ați face dumneavoastră cu 3.955 lei pe lună? Ați rămâne să luptați pentru agricultura României sau ați pleca? Noi am ales să rămânem! Vă adresăm o invitație deschisă: Vă așteptăm La Conferința Internațională „Parteneriat pentru Cercetare și Inovare în Pomicultură”, care va avea loc în 17-18 iunie a.c.; Veți putea vedea la fața locului ce cercetăm, cu ce resurse financiare, dar, mai ales: de ce merită să rămânem aici!”.
Trebuie să remarc apariția (11 iunie) a reacției Academiei Române, la scrisoarea d-ui Năsui, care, după opinia mea, nu este într-un ton prea „academic”, făcându-se apărătoarea, mai ales, a celor 77 de institute de cercetări care îi aparțin! Se impunea mai mult! Fără îndoială, scrisoarea d-lui Năsui a declanșat întrebări și răspunsuri (lucru necesar periodic în fiecare domeniu socio-economic) precum și în cazul de față, mai puțin ironiile și generalizările nemeritate, chiar jignitoare pentru marea majoritate a „’ngânduraților”.
Cunosc cazuri, unul foarte apropiat, de sacrificare a intereselor familiale și părăsirea unui mare oraș pentru a merge la obârșie, în teritoriu, ca să își poată trece, direct și rapid, rezultatele muncii de cercetare în viață. În dinamica transformărilor care caută soluții, le dorim benefice, Societatea Națională a Pomicultorilor din România (SNPR), împreună cu I.C.D.P. Mărăcineni își propun să reia acțiunea din 2005-2007, când o cerință a integrării în UE impunea elaborarea unei Strategii Naționale de Dezvoltare, de fapt un sumum de strategii sectoriale, fundamentate de așa numitele Consilii pe Produs, alcătuite în fiecare domeniu de toți actorii de pe filieră „de la fermă la furculiță” , între care cercetarea integrată urma să aibă rol de fanion.
Am propus un model francez în care am lucrat - Centrul Tehnic Interprofesional Fructe-Legume (CTIFL). Nu s-a dorit. Au fost create niște caricaturi. În cazul pomiculturii, O.I.P.A. Fructe-Legume, fără cercetare; urmarea - nu mai avem pepiniere, importăm ce găsim de peste hotare, pomi altoiți, semințe - legume, de asemenea, 70-80% din consumul de fructe-legume. Sperăm un ministru nou (fără afinități cu „stuful”), care să ne asculte, să se sprijine pe cercetare-inovare.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Cercetarea ştiinţifică românească, inclusiv cea agricolă, pe o agendă falsă
Citește și Pastila de frumos. Un fermier pomicol dâmboviţean
0 Comentarii