Bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune dobândite în devălmășie ale soților cu excepția bunurilor proprii prevăzute în codul civil (bunurile dobândite prin moştenire legală, legat sau donaţie, bunurile de uz personal, bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soţi, dacă nu sunt elemente ale unui fond de comerţ care face parte din comunitatea de bunuri, drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală asupra creaţiilor sale şi asupra semnelor distinctive pe care le-a înregistrat etc.)
În situația în care unul dintre soți este asociat/acționar într-o societate (cele mai des întâlnite situații sunt societățile cu răspundere limitată), este important de lămurit data la care a dobândit părțile sociale/acțiunile în cadrul societăților în discuție.
În funcție de aceasta, valoarea părților sociale și a dividendelor, vor fi sau nu cuprinse în masa partajabilă.
În cazul în care societatea a fost constituită înainte de căsătorie sau chiar și în timpul căsătoriei, iar aportul asupra părților sociale/acțiuni s-a realizat cu o sumă de bani donată de către părinți, este foarte dificil să obțineți vreun drept asupra acestora.
În cazul în care societatea a fost constituită în timpul căsătoriei, iar capitalul social a fost subscris în bani sau bunuri comune, atunci și capitalul social va fi bun comun.
Totuși, pentru că SRL-ul este o ”societate de persoane”, adică este o asociere între persoane, soțul care cere partajul NU poate intra ca asociat în societate.
Acesta are doar un drept de creanță raportat la ceea ce reprezintă procentul ce i se cuvine din capitalul social al firmei.
Mai mult decât atât, calitatea de asociat este recunoscută soțului care a aportat bunul comun, dar părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune. Soțul asociat exercită singur drepturile ce decurg din această calitate și poate realiza singur transferul părților sociale ori, după caz, al acțiunilor deținute.
În acest din urmă caz părțile sociale vor intra la masa partajabilă, cotele ce le revin soțiilor urmând a fi stabilite prin înțelegerea acestora, iar în lipsa unei astfel de înțelegeri se va apela la instanța judecătorească.
Deci, calitatea de asociat recunoscută unui singur soț nu are niciun efect asupra dreptului celuilalt soț la beneficiile rezultate din aportul bunului comun, beneficii reprezentate de valoarea părților sociale/acțiunilor (prin raportare nu la capitalul social, ci la patrimoniul social – se va stabili exact în urma unei expertize contabile) dar și de dividendele neîncasate (acestea sunt bunuri comune, întrucât, au natura juridică a fructelor și, prin urmare, au regimul juridic al bunurilor care le-au produs).
În doctrină s-a reținut faptul că, deși calitatea de asociat este independentă de natura juridică a bunului aportat (comun sau propriu), în sensul că natura comună a bunului care a fost aportat sau cu care au fost achiziționate părțile sociale ori acțiunile într-o societate comercială nu generează de plano calitatea de asociat sau acționar a ambilor soți, natura juridică a bunului aportat determină calificarea corespunzătoare a titlurilor de valoare.
Rezultă că, atunci când aportul este bun comun, trebuie să se admită că și părțile sociale sau acțiunile sunt bunuri comune, iar valoarea lor, precum și dividendele, intră în masa bunurilor comune.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept
Citește și Lecția de drept. Divorț în România pentru cetățenii români cu domiciliul în străinătate
Citește și Lecția de drept. Când este posibilă demisia fără preaviz?
0 Comentarii